Eu SINT pentru I din i

Autor: tashu

Stiati cit a pierdut statul roman prin acceptare moftului de a schimba i din i cu i din a, si labareala verbului "a fi" (adica noi nu mai sintem, de acum noi SUNTEM)? Peste 1,7 miliarde de euro. Atit a costat Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române editat in 2005 de o editura condusa de evrei. Asta a fost interesul, doar financiar. De asta au ajuns acum toti boii sa scrie cu i din a si cu "sunt" in loc de "sint".

Excesul de zel a bătut logica şi a schimbat gramatica
În 1993 ne-am trezit cu noi reguli ale Academiei Române: "De azi scriem cu î din a!", ni s-a spus.Şi ne-am conformat. Ba, mai mult, eu nu mai sînt, nici ei nu mai sînt, nici ele nu mai sînt. Toţi sunt! Pentru că aşa vor academicienii. Chiar dacă nu lingviştii din Academie au hotărît schimbarea. Noi ne opunem!

Demersul meu este susţinut de lingvişti şi de logică, împotriva regulilor aberante care au dus la scrierea cu î din a şi "sunt". Printre ultimele dorinţe exprimate de George Pruteanu a fost aceea de a se reveni la vechile reguli. Mai bine mai târziu decît niciodată. 

Deşi s-a impus regula Academiei, nu toţi s-au supus. Formele de indicativ prezent ale verbelor din limba română vin toate din conjunctivul prezent al limbii latine, deci forma "sunt" nu se justifică. "Sînt" din română vine din latinescul "sint" de la conjunctiv, nu din "sînt" de la indicativ. Cît despre cuvintele pe care le scriem cu î din a şi care ar fi fost "bolşevizate" prin î din i, le putem aminti celor care susţin teoria că doar cîteva s-au format prin închiderea vocalei "a" la "î". Avem multe cuvinte provenite din slavonă, maghiară, bulgară, greacă şi chiar din latină care conţin î provenit din i, nicidecum din a. Unul dintre combatanţii î-ului din a este şi astăzi Romulus Vulpescu, cel care a avut grijă să ne amintească în nenumărate rînduri că nu sîntem obligaţi să ne supunem unei reguli aberante. "Reforma ortografică din martie 1993 (intrată în vigoare în ianuarie 1994), propusă în 1992 de Academia Română care i-a stabilit normele pentru limba noastră, recomandă, în esenţă, generalizarea scrierii cu «â». Deşi prezentată drept «lege», hotărîrea este numai o recomandare, de conţinutul căreia se poate ţine sau nu seama: în consecinţă, respectarea ei nu este obligatorie", scria omul de cultură în "Nota liminară" a cărţii sale de "rime", "Vechituri & Novitale", republicată anul trecut. "Avînd o formaţie filologică (limba şi literatura română: licenţă dobîndită în 1995, la Universitatea din Bucureşti), nu accept această reformă şi scriu şi astăzi cu «î», cum am făcut-o din 1953 încoace, admiţînd, întocmai ca majoritatea lingviştilor profesionişti, scrierea cu «â» doar în cazul particular al numelui propriu «România» (cu întreaga familie de cuvinte)", îşi argumentează protestul Romulus Vulpescu în aceeaşi scriere.

Poetul îi condamnă pe toţi cei care au făcut posibilă schimbarea regulii, fie şi prin abţinere. "Sînt extraordinar de încîntat că pentru prima oară în viaţa mea un demers al meu de interes public este îmbrăţişat de un mare cotidian. Nici un lingvist serios nu a cedat la această... nici nu ştiu cum s-o numesc! E o prostie! În cazul acesta şi abţinerea e tot o vină. Pentru un necunoscător nu e ceva important. E o nenorocire ce s-a întîmplat. Sistemul editorial s-a dat peste cap, la fel şi învăţămîntul. Modificarea a avut repercusiuni la care nici nu te aşteptai", spune Romulus Vulpescu. Totul a pornit de la un soi de exces de zel al celor care şi-au dorit cu orice preţ o schimbare prin care să justifice şi la nivel lingvistic trecerea într-o nouă etapă a culturii române. Numai că, aşa cum legea gravitaţiei nu poate fi schimbată de cîte ori se răstoarnă un sistem politic, modificarea regulilor gramaticale este la fel de aberantă dacă are la bază această motivaţie. "Cum ar fi să decidem noi schimbarea regulilor din matematică? Ar cădea podurile şi clădirile peste noi. Dar cînd vine vorba despre limbă, toţi pot să-şi dea cu părerea. În ţara asta toată lumea se pricepe la lingvistică şi la fotbal", spune, cu umor, Romulus Vulpescu. S-a spus de nenumărate ori despre noi, românii, că exagerăm de dragul exagerării. Că sîntem "mai catolici decît Papa" şi încercăm cu orice preţ să ieşim în evidenţă prin ceea ce facem. 

Dacă demersul Şcolii Ardelene şi toate exagerările cărturarilor de atunci au fost justificate de nevoia de cucerire a integrităţii naţionale, schimbarea pe care a făcut-o Academia Română după decembrie ’89 nu are nici o bază. Dar are o istorie cel puţin stranie. Aproape un banc: "Regulile ortografice din ’65, care au fost acuzate că au «bolşevizat» ortografia – ceea ce este o tîmpenie! – uniformizează folosirea lui î, cu o singură excepţie – România, cu familia de cuvinte. Iar regulile din ’93 impun sute de excepţii, mărind numărul derogărilor de la norma recomandată chiar de Academie. Orice om de bună credinţă înţelege deosebirea între o regulă unitară, care prevede o singură excepţie, şi o regulă aleatorie, care autorizează sute de excepţii", explică Romulus Vulpescu. Omul de cultură aminteşte faptul că şi ideea de latinitate pe care trebuie s-o arătăm cu orice preţ este un fals. "Păi «rîpă» vine din limba latină, din «ripa», la fel «rîu», din «rivus». Lasă că «fîntînă» vine de la «fontana», cu «o» închis. Şi francezii au vrut să facă o nebunie, dar în final a învins logica. Ortografia noastră este fonetică. Poate părea ciudat ca într-o ţară în care se moare de foame – la propriu! – ne zbatem pentru o problemă de scriere, dar nu putem să-i lăsăm pe unii să-şi bată joc de limba română cum vor", comentează Romulus Vulpescu excesul de zel al academicienilor care au schimbat gramatica.

La final, constat cu amaraciune cum cititori cu doi neuroni buimaci comenteaza cum "Anteleg" ei treaba cu limba. Sau ce "Anger" de femeie a fost veronica bulai si cum s-a "reAntregit" in absolut.

Si pun "Antrebari Ancuietoare", asa cum numai un idiot stie s-o faca. "NeAindoielnic", au "Anceput" analfabetii s-o faca pe limbistii.

Si ne mai miram de buticurile universitare care  scot pe banda rulanta analfabeti cu diplome de studii superioare ce nu-s in stare sa scrie o propozitie corect?

Vai noua, dar "SUNTEM" mai dastepti acum, nu-i asa, domnisoara anonima cu mamica profa de limbaaa romana?

Virgula inainte sau dupa "SI"

Autor: tashu

Observ o gramada de prostani care se dau inteligenti pe blog, tot incercind sa ma corecteze si sa-mi predea lectii de "LIMBA" ROMANA" si de punctuatie; futindu-ma la lapti ca nu se pune virgula inainte sau dupa "SI". Prosti dar hotariti;
De exemplu, dacă avem o frază cu mai multe propoziţii principale coordonate copulativ prin “şi”, atunci nu se pune virgulă. Dar dacă între aceste propoziţii se intercalează:
- o interjecţie;
- o apoziţie sau o propoziţie apozitivă;
- un vocativ;
- o construcţie incidentă (de tipul celor prin care scriitorul explică acţiunea unui personaj);
- o atributivă explicativă,
în toate aceste cazuri SE PUNE virgulă înainte şi după “şi”, chiar dacă e tot o conjuncţie cu valoare copulativă.
De asemenea, se pune virgulă înainte de “şi” dacă apare cu valoare adversativă.

Bulai (in git s-o ai)

Autor: tashu

A crapat mama zdrentelor numerele 1 si 2 ale patriei: ramonica si monica. Doliu national, poporul e ravasit de durere, cum n-a mai fost de la moartea tatucului Stalin.
veronica bulai, sau cum din cacat poti face bici. Cotoroanta care a ridicat mahalagismul la rang de nobil si curvasareala la mod ideal de reusita in viata. bulai care ar fi trebuit sa fie bulau, mama care a fost matroana ce si-a scos fiicele la produs. Natura face greseli, apoi incearca sa le corecteze; bolovanul a sosit in capul veronicai prea tirziu; creatura ramasese gestanta deja de 3 ori (ce oroare), aducind si perpetuind pe lume prostia, minciuna, superficialitatea si curvasareala.
Biet popor naiv si cretin! Cum nu intelege el toate mesajele astea de justitie divina! Cum transmite el condoleante si limbi in cur la toti cacatii astia cu urechi, in loc sa rasufle mai usurat si mai curatat de toata mizeria asta! Cum s-a repezit sa-l ostoiasca pe huidu, atunci cind i-a crapat mama, desi trebuia si maimuta sa priceapa treaba cu durerea! Cum isi pisha ochii toate telenovelistele ca "doamna" bulai a crapat!
Asta in timp ce mame singure, sarace, avindu-l alaturi "doar" pe Dumnezeu, isi cresc fetele cu demnitate, respect si dragoste de carte. Mame ce se sting in anonimat, pentru ca fetele lor refuza sa se prostitueze in asa zise casnicii unde ele vin cu dodoasca tinara (dar muncita) iar ei vin cu libidineala si logodelele (traindu-si fantasmele cu futaiuri intre bunic si nepoata).

Chip nobil, expresiv si inteligent, scrutind orizontul luminos al copilelor sale

Odata crapata, madam bulai a devenit o sfinta. Ati observat ca, mierliti fiind, devenim mai buni? Spalati de pacate, imbalsamati, machiati, cei ramasi in urma ne iubesc mai mult. E prilejul sa-si etaleze dragostea si durerea care-i incearca (pret de citeva zile). Prilejul de a scoate strigate de durere la capatiiul celui mai iubit dintre paminteni atunci cind televiziunile sint cu camerele pe ei. Iar daca scena nu iese bine trag duble mai multe, sa fie mai spectaculos decit o bocitoare polineziana. Totul stropit cu multa aghiazma si credinta.
Cu pelerinaje la manastiri si moaste. Dumnezeu nu suporta fariseii si asocierea cu toti impostorii.
Madam bulai se dadea credincioasa, ea fiind doar bisericoasa. Unde erai, veronico, atunci cind fetitele tale cuminti si crestine ofereau dragoste orala, normala si anala,"fratilor", in boschetii de la marginea Bacaului?
Te rugai sfintilor ca fetitele tale sa scape de saracie si demnitate. Daca tot au creierul inchis macar sa aiba curul deschis. Daca tot le-ai indopat cu fasole macar sa se rupa-n beshini. Cum crestea rinza-n tine cind o vedeai pe monicaca cu genti Vuiton, de j-de mii de euro (luate din complexul Europa), sau cu traistute Hermes (din Slobozia), de culoare roz, desigur, ca pitiponceala sa fie completa! Ah, cum urla invidia in mine, ce frustrat si complexat ma simt ca n-am avut si eu pizda, ca sa primesc icre negre, cu polonicul, si sa port platforme de plastic, cu tocuri de 20 de centimetri!
Cum le invatai, plina de intelepciune, sa lase bastoanele invirtosate de strungari si gardieni publici! De la frecusul pe 3 firfirici le-ai invatat involutia la matigusuri de mosulici si orezari constipati, mici, dar cu cardul mare si gros. Suptul si futaiul (mai ales in cur, ca asta e boala ma-sculelor) reprezinta bunastarea si succesul in viata. Decit o anonima inteligenta si cinstita, nu mai bine o curva celebra?
Mindra, le aratai tuturor cumetrelor cum, de la coada vacii, fetitele tale au ajuns sa suga pule de arabi (din care tot spera sa ejaculeze petrol) si betisoare de chinezi (ce slobozesc boabe de orez cu lapte).
Iar filmul tau favorit era cum monicaca i-o molfaia lu' Urinel in tauleta de la restaurant, totul filmat de paparatzii, prin gaura cheii (ce romantic); prilej cu care iti mai scarpinai lindicul mare, de codoasa, in pelerinajele tale pe la manastiri.

Mama eroina a mediocritatii si materialismului. Socheaza privirea timpa.

Aloo, repede, zece mii de poze cu monicaca indurerata dar superba! Se vede ca este o aparitie induiosatoare? Iar fatza e musai sa fie impietrita de durere. Ce spectacol grotesc, ca-ntr-un film horror pentru adolescenti cretini: surorile gabor s-au incuiat, peste noapte, in biserica, linga cavoul hermes, capitonat cu matase roz, al mamaitei veronica! Mi s-a facut pielea maciuca, iar fanii panaramelor au stat cu sufletul la gura sa vada: dragostea puternica a copilelor o va readuce la viata pe madam bulai? Din fericire, nu. Mamica a ramas "rece" la rugamintile si bocetele surorilor.
Cu ultimele puteri, monicaca a postat pe pagina ei de feismuc un mesaj sfisietor, pentru veronica, desi biata creatura era cam analfabeta. Dar trebuia, pentru suferinta fanilor si sa mai primeasa niste "Like"-uri, nu?
Ca sa nu ramina mai prejos, gloaba ramonica a postat si ea pe contul de feismuc un mesaj ultra induiosator, cum c-o roaga pe ma-sa sa devina ingerul lor pazitor. Cita vanitate, pardon, durere!

Cefalozata asta menopauzata, cu fruntea cit un oxiur, are mecla de inger pazitor?

In curind, vom vedea poze cu morti, pe feismuc, sa impartasim suferinta cu fanii. Vreau totul la "share", inclusiv ejacularile mele; un jet pentru tine, micuta mea doamna, altul pentru tine, adolescenta vicioasa; inca unul pentru tine, proaspata mamica, iar altul in biberonul cu lapte al plodului tau. Ma caut prin coaie, n-a mai ramas nimic, stimate domn poponar; trebuie sa ai rabdare cu mine. Nu-s Hercule, sa am doua perechi.
Madam bulai se ridica in cur, din sicriu, si ma trage de mineca: despre ea e vorba in articol.
Asa e, ma clatesc si revin: durerea adevarata e surda si muta. Restul e cancan.
A murit celebra Mariana "cur de fier" si, modelul tinerelor mame din Romania, veronica, s-a dus s-o intilneasca pe surata ei. Iar epitaful ei pe mormint va fi:
       "veronica lu' bulai,
        sa te futi, dar pe parai"

Tabloul

Autor: tashu

Ah, cit am asteptat momentul sa scot artistul din mine! Iata ce drum dificil am de strabatut cu masina atunci cind ma reintorc la cuib! Ce atent trebuie sa fiu sa nu dau peste muntii de flori! Doamne, cum mi-ai indeplinit rugamintea de a-mi da o tona de flori! Oare se potrivesc impreuna? Chiar sint ingrijorat!

Gibonul

Autor: tashu

Raspunde la numele de huidu. Dar nu e sigur daca mai stie cum il cheama dupa ce-a intrat cu bostanul intr-un brad, pe pirtia de schi. Ce nume predestinat pentru un caracter infect!
Citi idioti il pupa in cur, aparindu-l si spunind ca biata maimuta a fost ea insasi victima unei clipe de neatentie! Ca asta se poate intimpla oricui. Ba uite ca nu i se poate intimpla oricui. M-am saturat sa traiesc cu spaima in suflet, uitindu-ma la toti soferii din trafic si gindindu-ma ca va avea unul "o clipa de neatentie" (vorbeste cu amanta la telefon, are grija plozilor, atipeste pentru 3 secunde) si ma va face terci, pe mine sau oricare alt nefericit, distrugind vieti si destine. Vreau RESPONSABILIZAREA soferilor, teste medicale si psihologice adevarate si dure. Nu vreau viata mea sa depinda de niste boi ce invoca neatentia si hazardul. Vreau ca nevasta si copiii sa-mi ajunga intregi acasa, nu sa trebuiasca sa ma pregatesc pentru inmormintare.
Vreau sa rid alaturi de cei dragi, sa ne traim visele, asa mediocre cum sint. Vreau sa adorm contopit in fiecare seara cu femeia mea adorata. huidu-itule, si toti cei ca el, pot?
La ce-ar folosi sa putrezesti in puscarie? Asa, puterea exemplului. Ca sa existe un pret pentru asa o nenorocire. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Ei cu inmormintarile, pomelnicele si parastasurile, tu cu nuntile, aniversarile, excursiile, botezurile si circotelile tale.
Sa traiesti disperarea si agonia de a-ti aduna parintii sau nevasta si copiii, cu farasul, de pe sosea, din cauza unui idiot.
Ah, judecatoare putreda si voi, bieti imbecili ce-l compatimiti! Va vreau familiile in masini, pe autostrada, si sa intre un TIR in voi, apoi eu sa pling de mila soferului ghinionist. Cita ipocrizie si prostie!
Ce legi strimbe si interpretabile! Cum a stat el in coma si diavolul l-a readus la viata pentru a-l ajuta sa mierleasca trei nenorociti! Daca stiam ce va urma, faceam o "excursie" mica pina la Viena si te deconectam de la aparate, pentru a salva alte vieti.

Scuipati, vomati, urinati aici! Cei cutezatori si stricati la burta se pot cufuri pe el. E imun la orice.
Maimuta care hotaraste daca meriti sa traiesti sau nu

Nevasta lui Paunescu a mierlit si aia citiva beleregi neatenti. Tot cu ditamai tancul de jeep. Las' ca le-a dedicat Paunescu o poezie, ca s-o citeasca popa la inmormintarea victimelor. Asa de induiosator c-a plins chiar si groparul cel nemernic.
Are site, blog, unde, de durere, ride ca prostul de Oana Roman ca are o tona. Toate zdrentele astea gen Buruiana, raduleasca, popeasca, topeasca n-au omorit pe nimeni cu prostia lor. Tu, da.
Iertam, ca-i crestineste. Dar tu ai trait crestineste?
Iata ce-i in capul acestei maimute:
Dialog amical cu familiile victimelor: "Ce mai face ma-ta? A putrezit? Hai ca poate trag si eu o fuga la parastas, sa crap niste coliva, ca chiar mi-era pofta.
Lasa Gogule, nu mai plinge, ca e rusinica! Fetelor, dansati-i lui domnu', sa-l mai inveselim! Bebelusha Oana, molfai-o putin pe ruda asta indurerata! Grabeste-te, ca trebuie sa circotim iar!
Unde mi-s coarnele?
Unde mi-s ochelarii de intelectual, ca azi merg la tribunal, trebuie sa par indurerat, macinat de regrete.
Hai, ca pe urma am o nunta si-un botez. Asta dupa ce-am inceput cu trei inmormintari. Ah, cit a fost de deprimant! Cit tambalau au facut! Doar nimeni nu-i vesnic.
Vreau sa conduc iar. Doctorii au spus sa ma mai abtin un an, doi, pina mi se vindeca ranile sufletesti.
Ce boi, mai trebuia sa crap inca cinci fraieri si treceam in nivelul urmator, c-asa am vazut in jocul video "Carmageddon".
Oricum, bun gipan am avut. Ati vazut cum i-am facut muci? Ce, Loganul e masina? Cu el vrei sa mi te pui in cale? Eu, care m-a durut in pula de brazii aflati pe pirtia de schi?
Cum, sint insurat? Astia-s copiii mei? Rusinica! Eu credeam ca Buzuca zavoranu e sotia mea. Iar mama mi-e Oana Roman. De la ea am mostenit frumusetea si inteligenta asta.

Dementa, aroganta si trufie. Feriti-va de el, e iresponsabil. Justitia cea hida si oarba e mamica lui.

Stai ca vine judecatorul sa ma intrebe daca-s bine, si sa-si ceara scuze ca mi-a dat o luna de inchisoare, cu suspendare. Cica asa-s legile astea nemiloase si absurde. Mai mult n-a putut sa faca. A incercat sa-i scoata pe morti vinovati, si sa-i bage-n pirnaie, post mortem. Dar a facut panarama opinia publica. Imi dorea capul.
Cel al pulii, poate, ca asta de sus e prea valoros. Am placa de platina, iar in loc de creier am procesor pentium 7, dupa ce l-am pierdut pe-al meu pe pirtia de schi.
Unde-i Gainusha asta a mea sa ma mai imbarbateze putin?
Eu, care v-am veselit si am ris de voi toti, de cit sinteti de handicapati, uriti, grasi, slabi, batrini si bolnavi!
Vreau aplauze, papagalilor, sint "criminal" de haios. Acum intelegeti sensul expresiei "Ba, esti criminal, sa mor eu"?
Ca ouale s-au spart. Credeam ca-s Kinder si gasesc surprize in ei.
Tot incerc sa-mi exprim durerea pe blog, sa spun ca viata merge inainte, asa traumatizat cum sint. Ca a fost un accident. I se poate intimpla oricui sa vorbeasca cu copiii, intors catre ei, spre bancheta din spate. Vroiam sa vad la ce film se uita.
I se poate intimpla oricui sa mearga pe carosabil alunecos, sa aiba viteza de smecher si sa depaseasca pe linia continua. Doar deviza mea a fost "Depaseste-ti limitele", chiar si pe alea de viteza. Ca eu nu-s ca sclavii astia, sa merg in coloana.
Ti-ai pierdut sora? Iti iei o sora de credinta, de la o manastire. Ti-ai pierdut copilul? Faci altul, ca asta era cam obraznic si, oricum, era facut cu vecinul.
Ti-ai pierdut nevasta? Iti iei alta, mai tinara.
Ti-ai pierdut parintii? Nu erau cam batrini si bolnavi? Oricum mureau, de ce sa te mai chinui cu ei?
Au murit trei prosti, dar iata, traieste un descurcaret, pardon,destept.
Fetelor, bagati un dans si apoi trecem la top...top...top...rusiniiicaa!

Farul

Autor: tashu

Pe numele ei adevarat, Yellow passion. Prima mea dalie gigantica. Fiecare floare are diametrul de peste 25 de centimetri. E o gagica inalta, aproape 2 metri. Lumineaza ca un far pe timpul noptii, nepoate; aproape ca e fosforescenta. Radiaza, totul in jurul ei straluceste, oricit ar fi vremea de englezeasca.
Frunzisul verde inchis contrasteaza halucinant cu bulgarii galbeni, incit ai impresia ca vezi zeci de sori stralucind in intuneric.
Iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie. Decembrie reuseste s-o ingenuncheze. 5 luni de soare.
Mi-e draga si ma lumineaza. Ii ofer suport solid, pentru greutatea ei. E oana roman cu petale, ma refer la gabarit.
5 luni de inflorire neintrerupta. Apetitul? La fel de mare ca al tau pentru pizda. Asa ca trebuie s-o satisfac. Pompez zilnic la ea, ca apucatul, apa. Iar saptaminal, ingrasamint. E XXL-ul gradinii. Deocamdata, ca din urma vine alt "monstru", Emory Paul, cu floarea de 30 de cm.
Paduchii vin s-o haleasca. Am luat insecticid cit sa omor si pelicozaurii din mezozoic (ce se stergeau la cur cu blana de mamuti, dupa ce mincau baobabi la micul dejun).
Auzi la ea, Yellow passion! Te stirneste, te incalzeste, te vrajeste. E mare, si te bucuri ca-i asa, spre deosebire de nevasta-ta care are o tona, desi nu ciuguleste plancton.
De asta dalia va ramine regina gradinii. Devii monarhist, desi tu esti limbist si pupincurist.
Anul acesta am comandat bulbi de dalii, peste 100 de varietati. Stiu, sint nebun; urmez tratament, dar tot ramin in urma lui. Muncesc, asa cum n-am facut-o de la primul urlet incoace. Genunchii pocnesc, spatele tot face trigonometrie cu mine, tinindu-ma in unghiuri de 90 de grade (bine ca nu Celsius), port negru sub unghii, ca subtiaza si-mi sta bine sa fiu sobru. Transpiratia-mi iriga pamintul, cu minerale. Destul imi pierd calciul cind o marchez pe femela mea adorata, nesatula de mine.
Udat, ingrasat, stropit cu insecticid, facut suporti...Doamne, nu mai pot; intru noaptea dupa ora 10, in casa.
El imi spune ca eu l-am rugat sa-mi dea tone de flori. Asta sa fie dulcele si istovitorul meu supliciu.
Aparatul foto clicaie si tacane ca vibratorul unei gagici, in actiune. Desi pozele si filmele mele cu flori nu vor deveni "virale", pe internet, asa cum sint toate banalitatile si idioteniile ce ti se baga pe gusa, zilnic.
Ce sansa mai are Yellow passion in fata unei poze postate de inna bashina, pe feismuc, unde ne arata ce superba e ea dimineata, nemachiata si nepishata, in care ne ureaza o zi buna, noua, dragilor ei prieteni si fani, ce stam cu sufletul la gura sa urmarim cind si cu ce se mai scarpina in cur?
As scrie mai des, dar copiii ma asteapta afara. Sint tata eroin, am peste 230: trandafiri, dalii, muscate, petunii. Si doua clematite. Ma tin destul de bine, daca ma privesti noaptea, pe intuneric, nici n-ai spune ca am 230 de copii, mai multi decit are un sef de trib african, cu 50 de neveste.
Ma gindesc sa iau anticonceptionale, ca sa ma limitez la ce am. Crezi c-ar ajuta?
Daca inainte credeam ca voi crapa ingropat in pizda, acum imi stiu sigur sfirsitul; o voi mierli la umbra unei dalii, in timp ce o ud.

Se poate mai frumos de atit? Tu ce parere ai

Asa cum te uiti in gura la al mic al tau, sa vezi daca i-a mai aparut un dinte, asa verific eu, zilnic, ce boboc (dar nu de ratza) s-a mai desfacut. Vorbesc cu florile, le alint, le povestesc de divortul lui elena udrea,de al sau cocos, ce mesaj a mai transmis andreea marinica, dragilor ei prieteni, ca andreea tonciu, desi e fata serioasa, nu vrea sa se marite. M-asculta, bucuroase sa-mi auda vocea. Nu le spun de pretul metrului cub de apa, sa nu le stric ziua. Da, florile mele ma iubesc atit de mult, incit imi presara drumul, cu petale.
La vie en rose... si galben, si mov, si grena, si portocaliu, si alb, si verde. Nu stiu sa le asortez, asa ca gradina asta zici ca-i pictura unui nebun, ce-a furat cariocile infirmierului.
Yellow passion ma trage de mina, totusi despre ea e vorba in articol. E vanitoasa precum mihaela tiganescu, sau iulia vintur, ce boleste dupa sandokan-ul ala indian, de aproape 50 de ani, frumos si negru precum curul de la ceaun.
Gata, iubitele lui tata, inchei si sosesc in mijlocul vostru! Ma simt ca-n filmul "Avatar", sint ca o autostrada; prin mine circula spiritele a milioane de flori, transformindu-ma in gradinarul vietii si frumusetii.

Albina pregatindu-se de micul dejun

Dragii nostri fani, sintem doua flori gemene, frumoase si geloase...pe noi insine. Asteptam "Like"-urile voastre. Specificam ca sintem nemachiate, fara riduri, cosuri, sau ciclu.

Iac-asa se scriu legendele cu petale.

Aici, in toata maretia si splendoarea ei. Yellow Passion, sora Soarelui.

Iar aici aveti link-ul cu filmuletul facut; nu stiu de ce nu am reusit sa incarc direct aici:
http://www.youtube.com/watch?v=oma3BTsUbfs