luni, 27 ianuarie 2014

Remember: 15 Ianuarie- ziua cind s-a nascut Maria Sa Eminescu

 Autor: tashu

15 ianuarie-deja trecut- a doua mare sarbatoare pentru mine, dupa nasterea lui Isus

Eminescu, Martirul

--------Cititorule, deschide-ti mintea si sufletul, ai rabdare si citeste cu toata fiinta ta cum si cind ne-am pierdut IDENTITATEA !
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.
Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria.. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.
Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.
De ce era atât de incomod Eminescu?
Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.
Prea mare pentru o natie atit de mica si meschina
Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.
La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”
Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.
Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.
În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.
Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.
Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii
Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.
Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.
Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi , undePoliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.
„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii , unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.
Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare
La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraţiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni.. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă.. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.
Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.
Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc. Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.
Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.
În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi , şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii , care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.
Omorât lent prin otrăvire cu mercur
De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,
Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).
În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.
Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”
Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.
Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală.. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero.. Maiorescu este de neînduplecat.
Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alienat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat, inclusiv peste cap,  cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi , sub îngrijirea doctorului Iszac.
Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame .
Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”
De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice, şi în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr.. Şuţu, unde va şi muri.
La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră (asta dupa ce a fost impuscat in cap), celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie (adevaratul motiv, in urma examinarii creierului ar fi fost nevoiti sa consemneze urma de glont). Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier ( avea 1.495 de grame, exact ca si al poetului Schiller). Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.
Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria
Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889.. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.
„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh.. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”
Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes.. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.
„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”
Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”
Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”
Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.”    Eminescu a fost unul dintre ei.
„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)
-----------------------------------------------------------
Multumesc pentru timpul acordat, te poti intoarce la berea, micii si manelele tale.
Voi fi la capatiiul tau cu luminarea aprinsa, cind vei crapa si disparea, Natie !

vineri, 24 ianuarie 2014

Cuibul

Autor: tashu
Din care imi trag energia. Unde revin intotdeauna cu cea mai mare dorinta. Cuibul spre care zbor si unde imi gasesc linistea. Inconjurat de copaci, in mijlocul padurii. Stejari, castani, salcimi si tei. Ce parfum cind sint infloriti! Tara albinelor si bondarilor. Trei pini la coltul casei. O suta de trandafiri si aproape 300 de specii de dalii. Albinele vomita de la atita nectar. Coltul meu de rai daruit de Dumnezeu, atit de frumos incit El insusi se odihneste aici.
Si n-am maidanezi, n-am vecini babe senile cu 10 pisici. N-am cocalari si pitipoance. N-am praf si gropi. N-am cluburi si discoteci. N-am biserici si popi care sa-mi vina cu uratul. Pardon, cu boboteaza. N-am flegme verzui pe strazi. N-am zmei cu bite de baseball in masina,ce-si fac singuri dreptate. N-am televizor, deci n-am nici Antena 3, sa ma spele pe creier. N-am procesiuni cu oscioare sfintite. N-am sarbatori cu sarmale sau fasole cu cirnati,plus bonus paharutul de tuica, pe post de pomana. N-am tristete si teama. N-am cumparatori pentru sufletul meu, pentru ca nu e de vinzare.
Doamne, citi atitia de "N-am"! N-am decit o singura femeie, nu te am decit pe Tine.
Deschid toate usile si ferestrele cuibului pentru ca Tu sa poti intra. E lumina, caldura si liniste. Stiu de unde vin toate astea. Ne rugam in fiecare dimineata pentru armonie. Primele, si cele mai curate ginduri iti apartin. Mai punem o caramida la temelia cuibului si casniciei noastre.
Mi-e sufletul plin de Tine si vreau sa scriu asta. Te-am renegat, si am trait ca un cur. Iar acum esti closca noastra sub care ne refugiem sa ne simtim protejati. Ce fortareata, ce stinca! Sa n-ai indoieli, sa nu tradezi. Sa te uiti la femeia daruita tie de Dumnezeu si sa te topesti. Sa te multumesti doar cu ea. E insasi viata. Miine dac-o mierlesc nu am nici un regret. E plin. Revarsa.
Ce e Cuibul? E casa, e Femeia, si Dumnezeu. E Sfinta Treime. Scoate un element din desavirsirea asta si ramii gol. Un boschetar.
E lupta noastra de aceeasi parte a baricadei. Sa-ti spun un secret, nepoate: fara Dumnezeu nu existi.
Nu poti construi castele din nisip sau carti de joc. Dumnezeu e viata si dragoste. Ma uit la minunea blonda de linga mine, ce ofteaza a multumire si implinire cind se cuibareste noaptea, in bratele mele.
Ne incatusam, inlantuim, contopim si intregim. Sint doar simple futaiuri? Am depasit nivelul asta de adolescent acneic.  Imi ejaculez sufletul in albastrul ochilor ei. Aduceti specialisti in dezmembrari! Ne canibalizam in dorinta. Unde incep eu si se termina ea? Erectiile mele infinite o ingrozesc. Cere un ragaz, vulpita ei imblanita e haituita. Dar nu Milostivul mi se spunea cind eram mic. Lacrimile ei ma intepenesc si mai tare. Am o bucata de beton in loc de pula. Rigor mortis e puf de gisca pe linga ce am eu in chiloti. In fiecare noapte, lipita de mine, fix in costumul ei natural de piele. O adulmec, precum un tigru prada. Sint primitiv, gigele, sint doar o anexa a cucului ce-si poarta ouale spre cuib.
Ce parfum de femela tinara si sanatoasa se ridica dintre fabuloasele ei coapse! Stii cum chinezii cumpara doze cu oxigen, si le respira? Asa bag eu nasul in fanta aia delicioasa, neaparat roz, ca-s pitiponc. Si trag pe nari, precum un drogat doza lui de heroina. Parfum de femeie. Si iar o fura. Dorinta mea e serial, nepoate, mai lunga decit "Tinar si nelinistit". Ploua cu episoade. Sint all in one, ca detergentul: regizor, scenarist, actor, cameraman, si femeie de serviciu, cind sterg actorii cu prosopele.
Adormim incleiati si rapusi. Mi-am scos-o? Nu, ranga mea ciclopica si telescopica a ramas in "cuibul" ei. Mestere, daca ti-ai terminat laba, lasa cortina, te rog!
Ma opresc, nu vreau sa dau in pornografie. Desi sint edituri ce mi-au facut oferte cu destule zerouri ca sa scriu faptele mele de arme.
Ma rog, cu ardoare. Nu cer bani, nu vreau sa cistig la loto, nu vreau palate sau sa ajung pe luna.
Deja Universul imi apartine. Vreau doar sa am o inima sanatoasa, curata si puternica, sa-mi pot iubi si face femeia fericita. Am lacomia mea.Visez la munti de flori, asa cum visezi tu la butoaie cu bautura.
Nu mai am loc. Copilasii mei stau inghesuiti, asa cum stai cu familia ta, cumnatii si socrii, in apartamentul cu doua camere, de 20 de metri patrati.
Ce spectacol, Ilie, in timpul verii! Nici nu-mi vad nevasta in mijlocul florilor, mari si grase ca niste copii americani. Speri la poze porno cu nevasta-mea. Nu cumpar si nici nu vind. In schimb voi posta fotografii ce reprezinta Cuibul. Exista Paradis? Da, e aici, in noi si linga noi.
Magie? Doar miinile mele si binecuvintarea lui Dumnezeu.
Zeita
Un vizitator:- Cu ce le hranesti, domnule, cu carne?
Crown princess Margaret, iar alaturi, stinga, micuta mea sirena. Gradinarii de la Versailles s-au sinucis :)
Regal cu dalii
Gradina nr. 2, in constructie, cuibul pentru dalii.
Absolutul in petale si culori.


vineri, 17 ianuarie 2014

Sistemul- II

Autor: tashu
Parinte, asta iti este valoarea? 50 de firfirici? O ciocolata "Gaura", 3 garoafe obosite si o cafea cu cicoare incorporata?
Stii ca la alte clase colegele lor primesc porci si diamante? Doar porcul e cel mai bun prieten al unui cadru didactic, nu?
Stii ca la alte clase colegelor lor le sint platite ratele de leasing la masini, ratele la vile?
Parinte, stii ca aceste cadre didactice necajite primesc lanturi si inele de aur drept cadouri, de paste, de Craciun, de sfirsit de an, de inceput de an, de inceput de an scolar, de sfirsit de an scolar, de inceput de trimestru? Asta in timp ce tu primesti pule in cur, fara alifie, drept cadou?
Stii ca sint "mamici" generoase ce platesc fara numar pentru excursiile acestor scroafe de "cadre didactice"? Ah, cit detest cuvintul asta, "Mamica"! E ceva ce nici nu poti lua in serios, e asa, ca o fetita ce se joaca cu papusa. Mama, prostalancelor, ca de asta zbiara la voi pina si femeile de serviciu din scoli.
"Mamici" pitipoance, analfabete, dar cu valoare mare, ce-si distrug propriile creaturi. Ia de aici, "doamna", te imbrac in bani. Dar vezi ce note si calificative are gigelu' meu. Ca trebuie sa termine si facultatea, mititelul!"
Si "doamna" guita, satisfacuta:- "Nu va faceti probleme, stimata mamica! Ah, Doamne, cita generozitate! Mariane, am scapat de 10 rate la BMW. Dar ce copil genial aveti! Coloreaza atit de frumos! Stie culorile; in special toate nuantele de roz. O fire cu adevarat optimista si generoasa.
Si ce fire creativa, deseneaza flori, case, soare! Iar eu scriu deasupra: "Te ubesc mami".
Nu e emotionant?
Desigur, pentru toate aceste abilitati uluitoare, pentru tot acest geniu precoce, pretul este pe masura: 4-600 de lei, lunar, la after school-ul "doamnei".
Sa facem un calcul elementar: la cel putin 15-20 de copilasi inscrisi la aceste after jumuleli "doamna" cistiga minim 1600 de euro. Asta fara sa mai punem salariul lunar si cadourile. Un mizilic.
Asa ca Marean, sotul lu' "doamna" isi permite s-o faca pe sfatosul si responsabilul cu educatia parintilor.
Parinti idioti, ce se amagesc pe ei insisi cum ca uite ce copii destepti au! Plozi imbecili, ce nu se pot concentra asupra unui subiect mai mult de 5 minute.
Temele nu se mai fac prin studiu individual, acasa, in camera ta. Se fac la gramada, la after-school.
Inter- cactiv, cu ceilalti copii, prin joaca. Caietele de scoala si de asa zise teme se lasa la after- caca-maca. Copilasul ajunge seara acasa, epuizat de atita "invatat", si urla ca vrea la calculator, sa lucreze pe el. Are de vorbit pe feismuc, cu pretena ei la fel de timpitica, despre Ionut, ce i-a scris un biletel, cum c-o iubeste. La virsta de 10 ani. Dupa care, mai joaca jocuri,creative si instructive, desigur, X si O, sau sa prinzi bucatele de "cascaval" cu victor poanta pe post de mickey mouse.
Adinc , nu?
Parinti tantalai ce nu-si dau copilul la scoli din cartier, ca nu-s de fite. Si atunci il duc la j-de kilometri de casa, se rup in cur de foame ca sa plateasca after caca maca. Dar plodul sa fie destept, nu?
Dupa 3-5 ani de engleza stie abia sa spuna "Hello!". Bun tare after caca maca asta inter-activ, inter-relational si inter-city. Dar ce le trebuie limbi la fetite? Ca mamicile "e" mindre tare. Fetitele se uita la telenovele si gorovesc spaniola mai ceva ca Juan Carlos de CurMapuci. Ce se mai "te chiero" si "te mucio" prin fata, spate si in wc-ul scolii!
Dimineata, cu ochii lipiti de oboseala, urla la mamici, unde le este posetuta roz, unde sint cele doua telefoane mobile? Ce crede imbecila asta de mamica, poate incepe orele fara astea?
Ia incearca sa-i bagi pe git o carte de Jules Verne sau o conjugare a unui verb! Sau sa caute un cuvint intr-un dictionar. Rezultatul? Vid, ZERO, netoate. E demonstrat si vazut asta. De catre mine.
Desi fetitele mai au putin si le apare primul floc la pizda si au primul ciclu. N-au creier, dar sa nu ne panicam, au hormoni.
"Mamici" moderne ce accepta ca haimanalele lor de 14-16 ani, sa vina cu "prietenii" acasica, sa doarma impreuna in camera fetei. Ca macar o supravegheaza, o stie acasa, nu prin boscheti.
"Mamici" moderne ce, grijulii, le pun prezervative in posetutele curvulitelor. Carte nu, pula...cit cuprinde.
Asa ca, atunci cind "doamna" va face nesimtiti, timpiti si oi, are dreptate.
Marca banul, prostovane! Ca nu poate fi plodul idiot daca nu are diploma, daca nu e doctorand, masterand. Sintem o natie de manageri si vedete.
-"Doamna, dar copilul meu nu prea stie tabla inmultirii si gramatica elementara."
-"Stimata mamica generoasa, nu va temeti, il facem parlamentar, e perfect pentru asta.Ce, Vanghelie are carte? Sau deputatul ala care are meserie auto..."
De asta am devenit tara lui "Auto". De asta ne conduc toti imbecilii si anal-fabetii.
Imi scriu profesori universitari: "Tashule, e groasa rau, tata! Nu stiu sa lege doua fraze coerente, put de prosti. Dar trebuie sa-i trecem pe toti. Altfel n-ar mai plati. Si atunci ne prostituam. Asta-i materialul. Trebuie sa traim si noi. Astia se nasc deja obositi. Au tot, la ce-ar mai fi motivati sa invete? Vin la scoala dupa nopti pierdute in cluburi, beti, ori rupti de oboseala dupa 8-10 ore de stat pe internet."
Un sistem putred, halitor de bani si generator de imbecili. La nivel national, 3-4000 de liceeni inteligenti ce prefera sa-si continue studiile in Occident. Nu se mai intorc. Noi raminem cu analfabetii.
Priviti ce inseamna dezastrul generat de PROSTIE, e emblematic:
Moarte Lacomiei si Analfabetilor! Jos Gunoaiele!

luni, 13 ianuarie 2014

Sistemul- partea I

Autor: tashu
Scoala generala nr... 69. Sedinta cu parintii la clasa 2-a.
Invatatoarea: -Ba, astea-s cadourile voastre de mos craciun? Am sunat, mai vine ceva, nu mai vine?
Atit va reprezinta? Pai, ba, nu sinteti cartofi, nu sinteti oi sa va invat ce aveti de facut!
La scoala 11 aia dau cite 100 de euro de craciun.
Eu v-am intrebat, v-ati organizat? Este in politica romaneasca, balcanica de sarbatori sa se ofere.
50 de lei la 4 oameni. Pai cui dati 4 cadouri cu maruntisul asta? 3 profesori si un director. Si cealalta directoare are bube?
Mama X:- Pai am dat 200 de lei cu totii, in noiembrie. Nu e normal sa dam...
Invatatoarea:- V-am intrebat citi bani aveti de dat. Mi-ati spus ca aveti de dat bani pe cadouri. Bani, bani, arrrr.
Femeia de serviciu:- Doamna Dana, stati sa va sterg balele si sa va fixez inapoi ochii pe orbite!
Invatatoarea:-Tu sa taci!De unde stii tu de orbite? De la guma de mestecat?
Mama X:- Atit putem, nu putem da 1000 de lei...
Invatatoarea:- Bun, foarte bine, asta va reprezinta! Ia sa facem calcule!
Femeia de serviciu:- Renale? Astea vin de la sania lui mos craciun?
Invatatoarea:- Asta e recunostinta ta ca te-am invatat alfabetul in 4 ani?  Revenim la calcule:
50 de lei merg spre cele 7 sticle de bautura pentru badigarzi. 7 ori 7 sint 49. Ce-am cerut, fratele meu?
Ce-am cerut? Sigur ca da, 7 lei la badigard. Un cadou perfect la badigard este de 10 lei. Scrie si-n mercurial.
Badigardul:- Doamna invatatoare, de doi ani adunati bani pentru bautura noastra si noi murim de sete. Am baut ca caprioara, apa rece de izvor.
Invatatoarea:- Adun mai mult ca sa va iau niste sticle originale de whisky. Ca nu-mi pot bate joc de voi.
Dar ca sa-i dai secretarei scolii, bibliotecarei si informaticii...
Mama X, cu curaj:- Dar bibliotecarei si informaticii pentru ce?
Invatatoarea:- Pentru ca este in comunitate, doamna. Mi-e rusine cu voi, sarantocilor! La clasa alaturata; a dat, ca sa nu fie aceste discutii, o singura mamica, din partea ei, toate aceste "onoruri", ca sa nu fie discutii.
Mama X:- Nu putem sa dam 500 de lei. Nu putem!
Invatatoarea, dupa o noua criza de epilepsie:- Nu este problema mea, pe mine nu ma incalzeste. In schimb, copii vostri o sa fie niste saraci in suflet. Pentru ca le-am spus cit de important este sa oferi.
Mama X:-Credeam ca le spuneti cit de important este sa invete, nu sa va impodobeasca cu bancnote,  ca pe pomul de craciun.
Învăţătoare: O cafea din aia şi o ciocolată daţi? Nu, eu nu ştiu dacă sunteţi săraci sau sunteţi nesimţiţi, pe bune. Ca şi clasă. Zi, măi, cum o să te poţi duce, măi, la bibliotecară şi la secretară cu o cafea şi o ciocolată? Doamne...
Învăţătoare: Stai şi uită-te la mine. Este o poveste... Ai putere să te lupţi cu un vânt, cu un sistem, cu o orientare? Eu la asta te întreb?
(...)
Scuipati, vomati si urinati pe aceasta putoare, ce are tupeul sa se numeasca invatatoare!
Precupeata raspunde la numele de DANA BLANDU.
Părinte: Şi am mai vorbit şi cu alte clase şi cred că suntem singurii care onorăm toate femeile de serviciu, toţi bodyguarzii, tot personalul...
Învăţătoare: Eu nu cred. Mai găseşti o altă clasă care nu a dat cadouri? Că eu nu am văzut decât...
Părinte: Nu am stat să fac cercetări...
Învăţătoare: Eu nu am văzut decât cadourile care merg cu sticle de whisky si cu cozonaci Panettone. Asta este şcoala de fiţe, da?
Invatatoarea:- Pai asta se intoarce la mine. Copilul meu se intoarce de la naiba si-mi spune, pentru ca i-am spus cit de important este sa oferi. (Observati cita incoerenta, e setata pe verbul "a oferi").
-Deci urmatoarea miscare este de paste. Va ginditi pina de paste daca va aliniati unui sistem romanesc, balcanic de stat, da? Asta este. Si eu am dat. Copilul meu a costat 5 milioane. Profesoara de dans a costat 5 milioane. Aia de muzica a costat 5 milioane. Profesoara de desen, cea de sport, alte 10 milioane. Profesoara de purtare m-a costat 5 milioane. Asta inseamna scoala de centru.
Mama X:- Doamna invatatoare, nu ajunge cit ne-ati jumulit? Parc-am fi gaini. Va dam si bani pentru after school, 5 milioane fiecare. C-asa ne-ati obligat. V-ati ridicat ditamai vila. Sinteti vecina cu Gica Popescu, Andreea Marin, si alte VIP-uri.
Invatatoarea:-Tu sa taci, c-ai fost eleva mea. O otreapa, de mica. Stiam c-ai sa-mi faci necazuri.
Vai de capul meu. Deci (nici o propozitie nu se incepe cu deci) nici cind aveam, Mariane, nici cind aveam clasa de tigani nu aveam asa cadouri. Intelegi? Si romanii se tiganesc. Venea Mama Omida si dadea pentru puradelul ei fara numar, fara numar, pentru certificat de 4 clase.
Marian, sotul invatatoarei, sfatos:- In clipa in care ti-ai insusit participarea intr-o scoala de fite, ai cumparat tot pachetul de acolo. Mai mult sau mai putin oficial. Insusiti-va standardele de aici! Legate de tot ce inseamna de la intrare in scoala, sarbatori si toate celelalte.

Text preluat dupa inregistrarile facute de un parinte, satul de mizeriile "sistemului" balcanic.
Click aici, s-o AUZITI pe jegoasa care ar trebui omorita:

Va urma

vineri, 10 ianuarie 2014

Din jurnalul unui copil precoce

Autor: Vortex
Octombrie ploios.
Educatoarea ne cere sa scriem o compunere pornind de le versurile: "Ploua, ploua, ploua stupid, / Daca continua, ma sinucid". Ma uit cu disperare la ceas. Mai sint patru ore pina vin parintii sa ma ia acasa. Tovarasii mei de suferinta  pling. Eu, ca eu, sint un copil precoce, ma descurc, dar ei?
Unul isi suge cordonul de la sortulet, una, fundita. Eu nu sug nimic. Sint prea mindru pentru asa ceva.
La naiba, doar am patru ani!
.......................................................................................................................................................

Ne sint inminate de catre o doamna, instrumentele de tortura: creioane, pixuri, stilouri.
Cer o ceasca de lapte si, ingindurat, ma apuc sa creez:

"Astazi voi merge cu colectivul de copii la teatrul de papusi. Sint imbracat STAS 01125/71: sortulet super apretat, ciorapei extraalbi, fundita foarte rosie. Pe cap am dreptul la un par de 5 mm.
Ajungem la teatru, prilej de mare entuziasm pentru cei mici. Pe scena se desfasoara povestea "Scufita Rosie".
Sint abatut pina peste poate. Ma gindeam cu nostalgie la piesa de teatru pe care am vazut-o saptamina trecuta la Teatrul National "Cind noi mortii vom invia" de Ibsen.

Vecinii se lipesc de mine. Este momentul cind lupul o maninca pe bunicuta. Naivi copii! Cum poate un lup sa ciocaneasca la usa si sa mai si spuna: "Eu sint, Scufita Rosie, vin si-ti aduc placintele si vinisor, sa te faci sanatoasa" ? Degeaba le-am explicat ca, pentru a putea vorbi, un animal ar trebui sa aiba o zona a creierului pe care o avem numai noi, oamenii: circumvolutiunea lui Broca.
Dezgustat de atita ignoranta, mi-am luat gentuta si am evadat din sala, ghidindu-ma dupa celebrul "Veni, vidi, fugi".
Afara m-a intimpinat o ploaie dusmanoasa. Mie, in general, nu-mi place cind ploua. Picaturile de apa s-au napustit asupra sortuletului meu super apretat. Am parat atacul comandantului de lupta al picaturilor si, cu piciorul, l-am izbit cu capul de trotuar, strivindu-l apoi sub talpa.
Vazindu-si comandantul ucis, picaturile de ploaie au fost cuprinse de panica. A urmat o retragere ingrozita.
Norii s-au grupat in formatie de cite doi si au demarat rapid, lasind soarele sa straluceasca victorios.
Cu un manunchi de raze, astrul cel stralucitor si frumos mi-a strins mina cu recunostinta, pentru ajutorul pretios pe care i l-am oferit in lupta cu inamicul.
Eu cu doamna educatoare, in cautarea adevarului
Plin de mindrie si importanta, m-am intors la teatru sa primesc felicitarile de rigoare. Dar acolo am ramas stupefiat de miscarea uniform accelerata, ce o imprima educatoarea urechilor mele. Am privit-o cu indulgenta si am iertat-o pe loc pentru ignoranta si nestiinta ei."

Am terminat de lecturat compunerea. A urmat o tacere adinca. Colegii mei au uitat de cubulete, masinute si papusi. La educatoare intra in functiune glandele lacrimogene. Sint strins cu efuziune la pieptul lor.

Au fost anuntati ziaristi, reporteri, rude, prieteni. Sosesc si parintii sa ma transfere acasa.
Dupa ce asculta relatarile educatoarelor cu privire la geniul meu literar, ma insfaca cu respect de miini si, drept recompensa, sint la mine in camera si audiez "Recviem"-ul lui Mozart.
Doua zile mai tirziu, imi apare compunerea in ziarul local, incadrata in chenar dublu.
O delegatie de la Uniunea Scriitorilor ma asalteaza cu intrebari: "in cit timp am scris aceasta capodopera a literaturii contemporane, daca am scris-o singur, daca m-am inspirat din viata sau din alta parte, daca scriu greu sau usor?".
Ma uit la toti acesti neni barbosi, chelbosi, obezi, uscati, oligofreni, si ma gindesc cu durere:
"Doamne, decit sa ajung si eu mai tirziu ca ei, mai bine sa mor de pe-acuma."
Resemnat, ma intorc la machetele mele de avioane, hotarit ca de-acum incolo sa nu mai scriu nimic.
Ia de-aici un ban, sa ai pentru ciorapei si suzeta!


Remember: Craete, blestemul iubirii

Autor: tashu
Un articol drag mie:

Craete, blestemul iubirii


Draga mea Simona, fac acest film cu speranta ca-l vei urmari shit e va sensibiliza.
Tot ma rog de tine sa ma bagi in seama si sa te mariti cu mine, ca asa un barbat frumos cum sint eu, nici macar Sergiu Nicolaescu n-a visat sa arate . Ti-am aratat ca-s bogat. Dovezile le ai postate pe Youtube. Maserati-ul cu care merg la piata si sa duc gunoiul, afonul 4S pe care am toate pozele cu tine…
Cameramanul :-Pss, Craete, se spune « aifon », nu « afon »… Dupa ce si-a luat doi pumni si-o palma cu piciorul : - Cred ca ai dreptate, Petrica, e corect cum ai spus tu.
Craete :- Deci sa continui, draga mea Simona. Am bani, noi, acum i-am tras la imprimanta, cu care mi-am facut perne, sa dorm mai comod, si sa am ce-ti baga sub cur in cazul in care vrei sa fii stapina vilei mele. Am fost nevoit sa-mi iau o vila, sa am unde-mi tine vitaminele si proteinele necesare pentru a avea un corp puternic. E al tau , tot, te asteapta. Vila o am in Anglia, ca aici e si partenerul meu de afaceri. Lumea zice ca as fi valetul lui si baietul bun la toate. Dar nu e adevarat, doar bunul Dumnezeu a ingaduit toate astea. Mi-a spus intr-o dimineata : « Scoala, Petre, vezi ca ti-am lasat pe-un ultim colt uitat de etajera, cheile de la un Maserati si la o vila cu 7 camere. Ai si un biletel cu adresa. »
Eu l-am rugat : «  Doamne, nu mi-o poti da si pe Simona, sa-mi umple cele 7 camere cu copii ? » Dar a zis ca nu se baga, daca pe urma ma inseli, il scot pe El tap ispasitor : «  Craete, iti dau, dar nu-ti bag in traista ». Ce-a vrut sa spuna cu asta, ca-s neam de traista ?
Frumos,puternic si cu bani. Vezi ca nu mint, Simonel? Ia-ma cu totul, nu numai banii!
Indragostit dar nu prost, mi-am luat masuri de siguranta. In cazul in care te mariti cu mine din interes, toate bunurile mele sint trecute pe numele lui Alex Reid, fostul sot al starletei britanice Jordan .
Pe numele meu am lasat doar dragostea mea pentru tine.
Pe cit sint de bogat, pe atit sint de modest, dovada, blocul cu 4 etaje in fata caruia m-am filmat, netencuit, cu antena digi la fereastra si tomberon la colt, in care locuiesc ocazional, cu parintii, de 30 de ani, cind vin in Romania.
Marita-te cu mine, sa te cheme Simona Craete, nu Simona Trasca. Sa nu mai rida desteptul ala de tashu de tine, spunindu-ti « Troasca ». Nu pun mina pe el, sa-i scot doi dinti din fata, ca atit i-au mai ramas, sa vezi ce te-ar elodia pe urma, ce poeme ti-ar dedica !
Cameramanul : Psss, Craete, se spune « elogia », nu elodia, aia e moarta …
Craete :- De tine ma ocup mai tirziu, ca sa aiba cine filma pina la capat. Deci, Simona, daca vii sa locuiesti la mine, sa stii ca am si piscina, nu ca sarantocul ala de tashu, n-are nici macar o cada,  si-l  spala gagic-sa cu furtunul de stropit florile din gradina.
In timp ce veneam de la o firma mortuara, unde am cumparat doua locuri de veci, pentru care am platit 8000 de lire, am fost accidentat de o dubita, si era s-o mierlesc pe bune. Vreau tot confortul pentru noi, de asta am comandat cosciuge cu aer conditionat, daca ne infierbintam prea tare.
Doar dragostea pentru tine si Dumnezeu m-a tinut in viata,depravata mea adorata, care dupa ce  iei banii de la clienti, le dai sculament ca rest.
Sicriele sa fie in forma de masina Maserati, cu care sa mergem pe autostrada Nemuririi . Iar tu, ingrato, declari ca nu m-ai lasa nici sex oral sa-ti fac, pentru ca s-ar speria pizda de mine.
Ca sa-mi arat recunostinta ca esti o muza pentru mine, mi-am facut acest tatuaj pe mina … pe mina…pe mina…
Cameramanul, timid : Petrica, nu-l mai cauta pe dreapta, ti_am spus de 3 mii de ori, de ieri, ca e tatuat pe mina stinga. Ai legat de git si un biletel care sa-ti aminteasa asta.
Craete :- Aa, da, mi-am tatuat trupul tau pe mina stinga, sa te am mereu cu mine. Nu mi-ai spus ca ai de gind sa te ingrasi, asa ca n-ai incaput toata pe brat, a trebuit sa-ti bag picioarele in antebrat . Si vorba ceea, am si bicepsul si tricepsul lucrat, abia au incaput sanii tai siliconati pe ei.
Rizi de mine mereu, si le spui colegelor de scena ca sint idiot ; doar pentru ca, intr-o seara, inainte de-o lupta, am luat diazepam si rudotel, in loc de steroizi, si am adormit in ring. Normal ca m-a batut ala de m-a lasat defect. Dar sa stii ca sint viteaz ; l-am batut pe Dan Diaconescu, in direct si in reluare, pe Gadea si ciutacu, iar cu Ogica am sters pe jos, fara sa spal inainte.
Continuind cu tematica tatuajului : pe antebrat mai sint desenate literele numelui tau, ca niste stele cazatoare, legate cu lanturi de antebratul meu puternic . La capatul bratului mai avem inca o pereche de buze mari ale Simonei, iar aici este sicriul ei care … o asteapta sa se odihneasca, ca e suflet zbuciumat . Locul de veci n-a mai incaput pe mina. Deci, Simona Troasca, ai doua optiuni, fie iti gasesti linistea in bratele lui Craete, fie te vei odihni pe veci in sicriul lui de cerneala.
Simona, cucul meu te vrea, faca-se voia ta!
De nu, curat ma jur sa mor rapus de boala, ca n-ai sa bei, futu-te-n cur, nici apa minerala… taie asta, cameraman, e plagiat, asta e din « Luceafarul » lui Eminescu.
Daca ma mai respingi inca de 3 ori (ca-n povesti), am sa ma sinucid. Am scenariul luat de la maestrul in simulari de tentative de sinucidere, adrian nastase, care a luat nota 10 la impresia artistica.
Dar inainte, ca razbunare, imi voi tatua pe capul pulii, buzele tale groase cum mi-o sug, iar pe coaie, cu fierul rosu, voi inscriptiona numele tau, simona, faptura de vis.
Deci, te blestem Simona, ca daca te mai culci cu un alt barbat in afara de mine…
Cameramanul :- Craete, si asa-s ultimele mele clipe de viata, vezi ca nu i-ai tras-o niciodata lui simona
PC :- Da, deci te blestem sa n-ai parte de dragoste si liniste, sa n-ai pe nimeni alaturi de tine, sa sari din barbat in barbat, sa circuli ca banul, din mina in mina… stai putin, cred ca deja i se intimpla treaba asta. Cele mai multe femei traiesc asta, oare e blestemul lui Craete ?

Numai aici, blestemul lui Craete:  http://www.youtube.com/watch?v=KgjqbqbD6O4

miercuri, 8 ianuarie 2014

Gunoiul

Autor: tashu
Tara fierbe. Televiziunile clocotesc. Se intrerup sedintele de guvern, din parlament, cu "hot news". Chiar si Cacarau s-a trezit. E cutremur? A crescut nivelul de trai? Avem industrie? Am scapat de cele 100 de miliarde de euro, datorie externa? S-a intors tezaurul romanesc, de la Moscova, din excursie?
Nimic din toate astea. bianca dragusanu, sau "doamna" Sclav, va divorta.
Halucinant, soc si groaza. Fanii sint distrusi. Feismucul e blocat din cauza miliardelor de mesaje. I se transmite sa se omoare. Panarama riposteaza: "Nu poate, ce se va face tara fara ea?" Sa nu mai ai repere, ca natie, te-ai dus pe copca. E diva, e idolul milioanelor de tinere putzici.
Un reporter o intreaba: "Ce stii sa faci? Ce profesie ai, ce meserie?"
Creatura raspunde: "Aaaaa,paaaaiiii, hmmm...eu nu trebuie sa fac ceva, sa stiu ceva. Eu sint un brand."
Precum coca cola sau samsung. Nokia se roaga de mine sa devin imaginea lor, ca sa scape de faliment.
Brand-ul nostru national e CURVA, si inca una semianalfabeta.
Ma trage de mineca si-mi spune: "Stai, cred c-as putea fi un instalator foarte bun. Cu buzele mele (de sus) as putea desfunda chiuvete si wc-uri de cluburi, dupa weekend. Ventuza, asa ma alinta victorel sclav".
Nu mai am putere sa ma revolt. O sila uriasa ma cuprinde. Vomit peste tastatura. Unde-s literele? Le caut pe sub resturile de taitei. Atit de rau am decazut? Se poate mai jos? E curul abisului? E mama circului cu care ne hranim? E mocirla in care ne tavalim, guitind fericiti cind ni se servesc laturi cu curve? Sa "ne" ridem de noi insine si de altii, ca-s mai putrezi ca noi? Ce fericita esti, cititoarea mea perversa, cind vezi pe alta mai stricata decit tine! Si iar "ne" ridem. Traiasca hahaiala izbavitoare! Circul pentru mocirtani, dar fara piine, va rog, ca-s prea puhavi de la atita bunastare! Cururi mirosind a cacat, guri mirosind a canal, sexe mirosind a peste si brinza, subsiori mirosind a sconcs, dar, laudat fie sfintul Paranghelie, ce creiere curate si netede! Multe imbibate in alcool, sa se conserve mai bine. Moarte microbilor ce ne ataca sinapsele! Stai, nu putem avea sinapse, pentru ca ne lipsesc neuronii. Ma pish pe ei de neuroni, o avem pe monica cacoiu si pe bianca dragusanu.
O curva, un poponar, si doua limbi, dar nu straine
 Bai, Eminescule, erai beat cind ai scris "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie"? Arme de "tarie"? La ce te refereai, la cazanele de tuica si butoaiele cu vin?
Brate nervoase? Ca-n afara de cururi turbate nu vad altceva. Ai nenorocit fiii si fiicele acestui neam, cu "Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul". E crezul nostru national.
Eminescu a murit! Traiasca bianca dragusanu si operele ei nemuritoare. Cum care opere?
Nenumaratele mesaje postate pe feismuc. Avem critici si analisti ce se ocupa cu analiza literara. Stirile de la ora 19 incep cu aceasta neispravita. Dezbateri, talk show-uri. Chiar si CTP-ulea comenteaza. Avem un far, avem o stea calauzitoare in intunericul in care orbecaim, precum stevie wonder in wc, cu lumina stinsa. E cumplit nepoate, sa nu mai nimeresti gaura si sa-l tuflesti alaturi, lipicios precum monica cacoiu de televizor.
Si steaua noastra "declara" ca a avut un moment de ratacire, Parisul e mare, iar ea s-a "pierdut" cu "printul" Arde-i" cristea intr-o camera de hotel. Il cautau impreuna pe sclav, prin pat. O sa dea si un "COMUNICAT" pe aceasta tema. Realizati dimensiunea dezastrului? Nu e ironie. Parasuta chiar asa a grait: "voi da un comunicat". Important pentru tara, desigur.
Reporterii implora o declaratie, un comunicat, ceva. Stau cu ochii holbati pe contul ei de feismuc, asteptind flaminzi cuvintele izbavitoare. Panarama nu-si dezamageste fanii si poporul. A investit in citeva carticele cu maxime, aforisme si cugetari, iar acum se da adinca, nu numai in pizda. Scrie cutremurator: "un preten plinge atunci cind pleci, nu pleaca atunci cind plingi". N-a inteles-o, dar i-a placut cum suna, cind i-o recitau cacalin botezatu, coco paun, andrei cristea, etc...
Eu, Sclav, place papusa gonflabila! Chiar daca e resapata.
Aceasta ordinara declara ca "poporul o va judeca, iar istoria o va ierta" ca l-a inselat pe sclav-ul ei. A fost o lipsa de comunicare. Pierduse semnalul si se folosea de pulica erecta a "printului" ca sa-l regaseasca.
A fost "nunta anului 2013". Urmeaza "divortul anului 2014". Sa ne pregatim fotoliile, pet-urile cu bere si pungile cu seminte.
La nunta ei, penala intreba, nervoasa": "Unde-s artificiile, vreau petarde, pocnitori!"
Organizatorii au raspuns: " Pai nu esti tu, impreuna cu prietenele tale? La ce-ti mai trebuie artificii, ca acush divortezi, ai uitat?"
Cioculetul asta de rata botoxata si siliconata a fost mireasa. I-a jurat, in fata lui Dumnezeu, iubire vesnica lu' muila ala al ei, musculos dar cu creierul cit o juma de nuca. Deci vesnicia tine 5 luni. Un raspuns atit de simplu la o intrebare atit de grea! Ah, ce ma excita parasuta asta, filosofic vorbind!
Sclav divorteaza. Presiunea pe capul lui e uriasa. Coarnele-s prea mari. Deja Tiriac isi pregateste pusca cu luneta si un loc pe peretele din biblioteca, alaturi de bostanele mistretilor cu colti de argint.
Dau sa inchei. Felicitarile si masa, la notar, pe cale amiabila.
Dar nu, imposibilul devine posibil, negru devine "alb" si corveta devine femeie de casa. Bianca Golanca promite. Mai vrea Sclav niste juraminte? Ea sterge tot cu buretele. Escapada de la Paris, in cuculetul "printului", deja a uitat-o. E istorie. Tot pe el il iubeste. Va darima mitul conform caruia "din curva nu scoti gospodina". Ii va pregati ceai fierbinte atunci cind prezinta "Meteo", cu prognoza de frig si ninsoare.
Ii va spala sosetele si chilotii si-l va suge in fiecare seara, chiar de-ar avea tuberculoza.
Scuipati, urinati si vomati pe aceasta creatura hidoasa, ce a infestat societatea romaneasca!
Victorel isi doreste un copil, nu? Asta e visul lui, sa-si perpetueze genele de handicapat. Golanca ii comunica: "Ma simt pregatita sa devin mama".  Apocalipsa e aproape. E prea mult. Mediocritatea sa devina gestanta.
Vrea sa-i ofere un plod. L-ar deranja daca n-ar fi al lui? Ca vrea sa-l protejeze, un efort ar fi prea mare pentru inima lui deja prea plina.
victorel se da meditativ, se lasa greu. Nu ajunge doar Ariel pentru ca sa speli onoarea lui de familist.
Golanca "face" aproape 20 j de mii de euro pe luna. Are emisiune la antena star, prezentari de moda, de cluburi, e imaginea la solarii si parasolarii. Tuseste si primeste 2000 de euro. Iar pentru 300 de euro trage doar o bashina, cu dedicatie, desigur.
Ma uit furios la nevasta-mea. Are ani de scoala cit n-ai tu ani de viata. Creier imbibat de 3 limbi straine, tratate si carti de medicina, groase cit o shtanga de magar. Dar nu la fel si cistigul.
Iau toate cartile, i le fut de cap, dupa care le arunc pe geam. Inca il mai caut pe imbecilul care spunea: "Ai carte, ai parte".

duminică, 5 ianuarie 2014

Majestatea sa, limbricul- II

Autor: tashu
-Romani, mi-am revenit din letargie. Sa continuam!
Un moment, m-am scapat! In chiloti! Unde mi-e pampersul, sclavi?
-Aici sint, Senilitatea Voastra! raspunse radu, omida paroasa a dudului. Fost agent de securitate, un actoras de mina a 7-a, ce-a facut roluri memorabile in "Scufita Rosie" si "Capra cu 3 iezi", in pielea de pe pula Lupului.
-Aha! Stiati ca ginerica asta al meu a absolvit chiar si prestigioasa universitate Harvard, prin cursurile de DOUA saptamini facute intr-o vacanta de vara?
Raducu-mucu asta e mai prostalan decit mine. Se da scriitor, si priviti ce scrie: cum ca el admira personalitati
EST EUROPENE, pe X, Y, Z si pe, atentie, NELSON MANDELA.
Cit e el de topit si-l poarta in suflet pe Isus! A fost in pelerinaj chiar la Nazaret, locul unde s-a NASCUT Mintuitorul. Pai si eu, care-s posedat (va amintiti), stiu ca Isus s-a nascut in Betleem.
L-am facut pe mediocrul asta chiar si colonel. Desi, intr-o seara, cind am tras o bashina in spatele lui, a tipat
ca o fetita si s-a ascuns dupa valet (ala de trefla).
Are mai multe titluri chiar decit elena ceausescu. E print, alteta regala, colonel profesor doctor universitar Artist. Sa-mi trag sufletul, c-am obosit numai cit le-am enumerat.
Seamana leit cu mine: snob, se da cult, cu ifose, ii plac uniformele militare de parada, parazit...zici ca
s-a nascut rege. Pizdele l-au lansat pe veneticul asta, in viata. Ma-sa a fost rampa de lansare.
Prima lui nevasta, mai mare cu 10 ani, i-a facut buletin de Bucuresti puchinosului. Apoi, a prostit-o pe
Margareta mea (ce nume de vaca are),mai mare decit el cu 11 anisori, si a ajuns principe. Apropo, stiati ca e bulangiu? Il inteleg, pe iapa asta de fic-mea nici moartea n-ar fute-o.
Dar destul despre acest neispravit! Sa va spun ce rege ati pierdut. Stiati ca am avut chiar si un ierbar? Stiati ca eu desenam schitele de amplasament ale trupelor, la paradele militare?
Ca eu desenam planurile de asezare ale invitatilor la mese?
Eu nu chiar am calarit cai. Pozele in care apar calare sint niste fake-uri ordinare. Eram cocotat pe o imitatie
de cal, intr-o sala de sport, sa nu racesc.
Sesiunea de baca ca ca laureat a durat pentru mine 4 zile, pentru ca eram bilbiit.La obiectul "Arta tradarii de tara" am luat nota 10. Orale n-am dat si nici n-am luat. Va dati seama, bilbiit fiind, mureau profesorii de batrinete pina terminam eu o propozitie. De fapt eu nu eram bilbiit, vorbeam doar in morse, adica in alfabetul morse. Dar examenul l-am luat cu nota 9,500. Doar profesorii erau slujitori la palat. Numai eu si Elena Ceausescu am avut note asa mari la ba ca ca ca, ma rog, stiti voi examenul.
Bilbiit fiind, taica-meu, in loc sa ma duca la logoped, m-a dus la ortoped. Cica au aceeasi terminatie de "OPED".
60 de zile m-a tinut ala cu limba-n ghips si n-am mai putut sa ling inghetata si pasarica.
Cel mai mult imi plac monarhistii spalati pe creier. Ei spun ca era bine si rigiiau de satui ce erau, pe vremea mea. Mincarea saracilor era pestele cu masline. Orice necajit crestea vo' 3-4 maslini in spatele colibei. Iar pestele il mincau doar dupa ce scoteau icrele negre din el si le aruncau la ciini.
M-am casatorit cu Ana, ca avea mere si stia. Plus ca era printesa.60 de ani mi-au trebuit s-o invat "caca" si "maca" in romana. A reusit, dar diferenta intre ele e o enigma pentru ea.
Stiati ca mi se mai spune si "Sobolanul"? Pentru ca am parasit "corabia" care se scufunda. Iubesc mult rau
tarisoara mea, dar nu chiar sa mor pentru ea.
Primul meu gind la intoarcerea din exil a fost cum sa-mi recuperez averile, capatate cu sudoarea fruntilor voastre.
Am luptat pentru tara mea, ca un leu si doi bani, facind tot ce era regeste posibil: am calarit femei si cai,
am zburat cu avioane, mers cu motorete si motociclete. Am vinat chiar si mistreti. Am jucat golf si popa prostu'.
Am fost la ski si am facut echitatie. Am participat la nunti regale europene, parade militare, dineuri.
Am fost in vacante in tara si strainatate. Vedeti ca nu e usor sa fii rege? Voi aveti doar grija unui servici si a unui apartament cit o conserva. Pe cind eu, atitea domenii si resedinte de supravegheat si numarat...
De craciun am facut cadouri! Iata, am mângâiat chiar si un prunc mic (de nici un an) aflat în bratele preotului. Bine, dupa aia m-am dezinfectat pe miini, ca era plin de rahat.
Am pupat si m-am inchinat la icoane, orice pentru prostirea voastra.
-Fotografi, ati pozat cum ofer pachetul de biscuiti la supusul asta mic al meu, si pungi de 1 kil cu faina, la ragaliile astea regaliste?
Schimb avantajos pachete de biscuiti si pungi cu faina, pentru domenii regale, palate si castele.
Stai ca mi-o pune un reporter. Pe intrebare:
-Este adevarat ca...?
-Da, am plecat din tara cu 42 de tablouri de mare valoare, din patrimoniul national. Asta pe linga cele 9 vagoane de tren, burdusite cu niste hainute de schimb. Pe 17 deja le-am vindut.
Ce era sa fac? Aveam de intretinut 5 fete, sa le cumpar rochite, papusi...
Era sa uit. Stiati ca am cinat cu Hitler? Iar nesimtitul a afirmat ca-s mai prost decit cizmele pe care le poarta?
Stalin mi-a oferit decoratia Victoria si un avion personal, dupa care a spus: "Il bag in pizda ma-sii pe imbecilul ala". La mine se referea, desigur. Iubea tradarea, dar nu si pe tradatori.
Dar iata, ei sint morti si eu inca traiesc. Pot vegeta asa si o mie de ani.
Maresalul Antonescu m-a facut rege. Ei bine,l-am pedepsit pentru asta. Mi-aduc aminte si acum scena:
"-Aaaaaa!
-Majestatea mea regala, va sloboziti? intreba consilierul pe probleme cu erectia,ingrijorat, pregatindu-se sa deschida gura mare.
-Nu, aaa restati-l pe maresal! Nu ma lasa sa-mi aleg prietenii si ma trateaza ca pe un handicapat."

Popor, ar mai fi multe de povestit. Dar ma simt obosit. A fost un efort intelectual urias. Pentru mine si pentru voi. Sa ne revedem sanatosi la imbalsamarea mea!
Si nu uitati: Vlahuta spunea ca Minciuna sta cu regele la masa.