vineri, 9 noiembrie 2012

Parintii: binecuvintare sau blestem- episodul 1

Autor: tashu
Povestea lui Gigel
Veni pe lume, intr-o familie de tzugulani crescuti prin obscure catune ale judetului Vaslui, si stabiliti la oras, cu veleitati de mari domni. Si uite-asa au ajuns ei la concluzia ca merita sa fie parinti, doar aveau toate skill-urile necesare. Mamica lu' Gigel avea o mare calitate: era o femeie foarte curata si gospodina, incit era supranumita "doamna Curatescu". Dar taticul prin ce se distingea? Pai el era alcoolic, sau alcolist, sau betiv. Si nu unul obisnuit, ci de elita.
Inca de la nunta lor, doamna Curatescu, mireasa fiind, o lua peste ochi de la domnul Mitilic, asa, cu titlu de antrenament, pentru dragostea care si-o va manifesta mai tirziu. Madam Curatescu il privi admirativ, cu ochiul cel neatins, cu ala umflat nu mai vedea prea bine, crezind ca asta e dovada de barbatie.
Peste cativa ani, aparu pe planeta, fara sa i se ceara parerea, Gigel: rodul scandalurilor si batailor dintre cei doi soti. C-asa se iubeau ei, cu nabadai. La nasterea baietelului, ursitoarele l-au inzestrat cu un suflet nefiresc de sensibil. Domnul Mitilic avu un motiv in plus sa se faca praf, de bucurie ca avea baiat.
Primii si cei mai importanti ani din viata, cind spiritul lui Gigel era ca plastilina, si astepta doar sa fie modelat, primii ani cind esti lansat cu succes in viata sau ajungi un ratat, baietelul ii petrecu la tzara, la o sora de-a mamicii lui. Matusa era o femeie absolut remarcabila, dar de o imputiciune si o mediocritate infioratoare, cu un baietel la fel de tembel ca si ea.
Gigel implini 4 anisori si inca nu vorbea. Doamna Curatescu incepu sa devina ingrijorata: "oare e handicapat?"  Si a luat decizia sa-l duca la un logoped.
Ma mir ca n-a asteptat sa implineasca baietelul 10 ani.
Medicul, om luminat, desi nu la fel de ingrijit ca madam Curatescu, a linistit-o spunindu-i ca Gigel e un copil normal, chiar inteligent, doar ca a fost lasat sa creasca precum buruiana, fara sa se ingrijeasca cineva de el.
Matusa a reusit extraordinara performanta sa-l faca sa rosteasca primul lui cuvint. Care crezi ca a fost acesta? Mama? Gresit, a fost : "tatorul". Baietelul tocmai vazuse un tractor trecind pe tarla.
Bucurie mare pe capul matusii. A sunat-o repede pe sor-sa si i-a spus: "Energeta, Gigel vorbeste!"
Dupa ce si-a revenit din lesin, madam Curatescu i-a impartasit si sotului vestea cea buna. Prilej numai bun pentru domnul Mitilic sa se faca muci iar.
Si crescu Gigel, dobindind noi si noi cunostinte, invatind cuvinte precum "chirpic", "prispa", "ograda", "ghini",
"bodolani", si alte neologisme. Plin de energie dobindita in urma consumului zilnic de fasole cu ceapa, bietul baietel incerca sa joace fotbal cu ceilalti pui de taranusi. Dar se rupea prea tare in bashini, era nevoit sa mearge precum un pensionar care tocmai s-a scapat pe el. Asa ca se limita doar la concursul de bashini, din fiecare seara, in pat, cu verisorul lui idiot, cu un cur extrem de zgomotos.
2 ani s-a chinuit Gigel sa-l invete pe varul lui ca 1x1= 1 si 1+1=2, si nu invers. Asta tinea loc de progres pentru Gigel.
Veni vremea sa mearga la scoala, asa ca se intoarse la oras, unde locuiau parintii lui. Doamna Curatescu il instrui cu asprime: "Nu ai voie sa faci mizerie, nu atinge bibelourile (avea o colectie impresionanta), sa nu faci praf, e preferabil, daca poti, sa plutesti, sa nu se uzeze covoarele persane. Caci, da, madam Curatescu avea covoare persane, luate tocmai de la fabrica pulii mele, groase si de lina. Si mai avea mamica lu' Gigel seturi de pahare de cristal, aranjate in vitrina.
Ce pasiuni avea doamna Curatescu? Sa stearga saptaminal bibelourile si paharele de cristal, in timp ce le punea lui Mitilic si lui Gigel covorul persan de 70 de kile pe gheb, sa-i trimita la trap nervos, sa-i scoata cele doua fire de praf depuse de saptamina trecuta. In sinea lui, baietelul se jura ca, in viitor, n-o sa bata covoare nici de-ar fi sa crape ingropat in praf.
Retinem amanuntul ca Gigel era o minuta de oscioare, citeva kile cu tot cu bascheti, spre deosebire de surioara lui mai mare, care avea suta de kile numai pe-o buca.
Era o familie cu dragoste de Dumnezeu? Absolut, responsabilul cu rugaciunile fiind domnul Mitilic, binecuvintind sotia si copiii cu biserici, cruci si Dumnezei, trosnindu-i lu' madam Curatescu palme si pumni peste mufarina, pe principiul ca bataia e rupta din rai.
La scoala, Gigel nimeri in clasa unui invatator care era la fel de betiv si agresiv ca si taticul lui.
Teroare si bataie acasa, teroare si bataie la scoala, totul culminind cu parul smuls de pe capul unei fetite ce nu stiuse raspunsul corect la matematica, de catre domnul invatator.
Cind baietelul, ingrozit, povesti parintilor ce vazuse la scoala, primi raspunsul "Las' ca bine va face, sa invatati". Veni nefericita zi cind Gigel lua el insusi un 4 la matematica. Stiind ce revarsare de dragoste parinteasca avea sa-l copleseasca, ascunse carnetul de note sub sifonier, incercind sa amine apocalipsa.
Care nu intirzie sa apara. Doamna Curatescu grai profetic: "Eu te-am facut, eu te omor", si trecu la fapte.
5 ore de bataie, frate, de-ar fi crapat de invidie si tortionarii inchizitiei spaniole. Bine, cu mici pauze, ca doamna Curatescu mai obosea saraca. Lui Gigel ii erau refuzate lacrimile si tipetele, ca-i agresau timpanul mamicii si ar fi deranjat si vecinii. Asa ca a jucat rolul covorului persan, pe care il batea saptaminal.
Salvarea lui a venit de la Mitilic. Desi la fel de senil ca nevasta-sa, a avut un moment de luciditate si l-a scos pe Gigel din mainile batausei. Taticul se freca la ochi, ce naiba-i asta, am baiat negru? Si se jura sa nu mai bea. Nu era insa iluzie optica, copilul era negru-vinat-grena-rosu. Repet, avea citeva kile cu tot cu bascheti, iar mamica avea suta de kile si mina foarte grea. Din arsenalul de tortura facea parte o curea lata, cu catarama de fier (imprimata in mai multe locuri pe corpul lui Gigel), impreuna cu mai multe umerase de lemn.
Dupa macelul administrat, baietelul lua pentru o perioada numai note de 9 si 10, intarindu-i convingerea lu' madam Curatescu c-a luat cea mai buna decizie in indreptarea copilului.
Dupa care, notele isi revenira la valori de 7-8, exact cit sa nu stirneasca pornirile razboinice ale mamicii iubitoare. Biata tzarancuta n-a inteles semnalul prea bine. Avind posibilitati materiale, a preferat sa nu dea un singur leu pentru meditatii, care sa rezolve lacunele lui Gigel. A zis cineva ca madam Curatescu era avara? Daca da, atunci avea dreptate. Bani risipiti pe meditatii? Pai intra in sevraj si facea infarct numai la ideea asta.
Da' ce, bataia nu-i buna? Ea a crescut cu meditatii? Pai tataica ala al ei pe care il respecta din tot sufletul, a procedat la fel cu ei, si uite ce om implinit si respectat a ajuns. Biata femeie traia cu iluzia ca daca 3 bashinoase mai analfabete decit ea,care-si fac parul permanent, si-s tesatoare,ii ridica mileurile si bibelourile in slavi, si-i cer sfaturi despre cum sa cucereasca un barbat, ea e miezul plin de intelepciune.
Dealtfel a si imbatrinit cu impresia asta. Realitatea era insa afara, cind copiii rideau de Gigel, auzind scandalurile, tipetele si injuraturile prin ferestrele larg deschise. Cind familii normale, de conditie buna, interziceau copiilor lor sa aiba de-a face cu odrasla lui madam Curatescu, ca uite ce parinti are.
Ce mindrie pe capul copilului, cind tac-su vine beat, aproape zilnic, si cade prin boscheti! Sau cind il trimite ma-sa sa-l culeaga pe Mitilic din crisma, ca ea sau fic-sa nu se preteaza la asa ceva. Sau cind il trimiteau sa cumpere vodca si tigari, desi el ar fi preferat sa-i cumpere lu' taticu, carti.
Cum se umplea madam Curatescu de respect, ca copilul mic de cacat la cur, cind sotul ei iubit venea in 4 labe acasa, si crezind ca e la baie, urina pe usa de la intrare, adormind apoi cu pantalonii pe vine si capul sprijinit de perete, de-l luau vecinele de pula, si-l bagau in casa.
Toate astea contribuiau la fericirea lui Gigel. Ce poate fi mai armonios decit sa inveti, acompaniat de batai, injuraturi, geamuri sparte si prosoape pline de singe? Era un copil favorizat, parerea mea.
Schema era urmatoarea: taticu bate mamica si copiii. Mamica bate copiii. Iar surioara cea mare (doar la propriu) il bate pe Gigel. Si Gigel pe cine bate? Pe covoare, saptaminal.

VA URMA



2 comentarii:

  1. Absolut epic! Si felul de a povesti, tot. Am savurat si m-am regasit in fiecare cuvint scris.
    Dureros de crud si adevarat. Astept cu mare nerabdare continuarea. Pentru mine parintii au fost un blestem.

    RăspundețiȘtergere
  2. Un sfert din elevii mei au parinti la fel de "minunati". Vin copiii la scoala mai mult pentru laptele si cornul care se dau zilnic. Dureros e ca pe unii ii duce mintea mult mai mult decat pe odraslele care provin din familii normale. Dar cand sa invete? Pe ce si cu ce sa scrie? Si eu si colega de mate le-am dus sacose intregi cu haine aproape noi. Haine care, dupa ce au fost purtate, au zacut in mijlocul curtii, caci "mamele"n-au catadicsit sa le spele. Parintii de genul asta vin la scoala o data pe an, in septembrie, duhnind a alcool (ca doar nu a parfum), ca sa afle ce acte le trebuie pentru bursa sociala a copilului si cand se dau "rechizitzii". Rechizite pe care le vor imprastia pe la bombele din sat, in schimbul unui pahar de pisoarca (a se citi vin/ trascau)

    RăspundețiȘtergere