Parintii: binecuvintare sau blestem-episodul 2

Autor: tashu

In timp ce alti copii abia isi asteptau parintii sa se intoarca acasa, Gigel tremura, rugindu-se ca taticul lui sa fie suficient de beat ca sa se culce, fara sa mai faca panarama. L-a alintat vreodata Mitilic pe baietelul lui? Sau s-a jucat vreodata cu el? Absolut NICIODATA, singura lui preocupare fiind ca Gigel sa stearga praful de pe holul de la intrare, sa scuture si sa spele in afara apartamentului. Erau atit de dementi in obsesiile lor incit se descaltau pe casa scarii, sa nu faca mizerie in casa. Din acest motiv nu au sarbatorit zilele de nastere ale copilului, inclusiv majoratul, Gigel petrecind clipele astea unice intr-o singuratate absoluta.
Cum, domnul Mitilic nu avea nici o calitate, era doar betiv? Da, dar era si curvar. Plictisit in sufletul lui turmentat s-o tot vada pe nevasta-sa cum se excita la vederea unui pahar de cristal sau a unui mileu pe care sa stea o vaza cu 5 trandafiri de plastic, pleca la vinatoare. In cautare de pizda jegoasa si puturoasa, fiind satul de chilotii apretati ai nevestei. Ca doamna Curatescu iubea apretul. Doreai sa-ti sufli mucii? Batista devenea o coala de tabla si te trezeai cu mucii pe piept, drept decoratie. Iar in chilotii apretati ai sotului, coaiele zornaiau ca o pereche de zaruri, intr-o cutie de table.
De ce tolera Energeta asa o mindrete de barbat, desi ambii ei copilasi o implorau sa scape de gunoi?
Banul, cititorul meu iubit! Femeia se inchina la Simion Barnutiu. In spiritul asta si-a crescut si odraslele: "Insoara-te,mama, cu Nasoleasca, are apartament", "Marita-te, fiica mea, cu Gogonescu, e urit cu spume, dar uite ce situatie buna are!"
Al doilea motiv pentru care nu renunta la barbatel? Gura lumii, Grigore! Iluzia respectului de care se bucura, desi nu stirnea decit pusee de mila." Alooo, Lumea! Gura larg deschisa, sa va bag pula pina in esofag! Sa ma pish pe respectul si pe ipocrizia voastra! Vreau respectul sotiei si al copiilor mei. Am sa fac tot ce-i omeneste posibil pentru a le OBTINE", striga Gigel, sa se auda pina in ultimul colt al galaxiei.
S-a jucat vreodata tatal, cu fiul lui? Doamna Curatescu obisnuia sa se joace "De-a v-ati ascuns", cu Mitilic.
Ea ii ascundea sticla cu bautura, iar Mitilic incerca s-o gaseasca, Gigel pariind cu surioara lui daca-i da sticla inainte sau dupa ce ia falanga la pupila. Ce imbratisari, ce pupaturi pe gura bietei sticle atunci cind era descoperita! Cum ii sugea gitul, mai ceva decit Simona Sensual, pula. Cred ca Energeta era geloasa pe sticla,
nu simtise atita pasiune toata viata ei.
Domnul Curatescu iubea, de asemenea, muntii. In special Carpatii, fara filtru, ca erau mai tari. Cind nu sugea din sticla, sugea din tigari, de putzea cumplit pentru nasul lui Gigel.
Era Mitilic sportiv? "Facea" suta de pahare sub 10 secunde, doborind record dupa record. Era antrenat de mic. Il trimitea tac-su (alt betiv de renume) sa aduca o ulcica de vin, din butoiul ce se odihnea in pivnita. Iar Mitilic curenta ulcica, incercind sa-si depaseasca parintele. Dar cum avea doar 6 ani, cadea rapus linga butoi, de trebuia clanul sa-l resusciteze, dupa ce-l descopereau.
Toamna era anotimpul lui favorit. Era cumva romantic? Ash, era doar insetat. Mostenirea lui cea mai de pret era via din satul natal. Cind Gigel implini 12 anisori, Mitilic considera ca e timpul sa-l dea la sport. Asa ca-i puse pe cocoasa 3 canistre de plastic,goale, in total de 60 de litri, si-l trimise cu trenul, 80 de km, la neamurile ramase in catun, sa le umple cu licoarea fermecata. Trenul opri in gara si-i spuse baietelului: "Eu numai pin-aici te pot duce". Drumul din gara Vasluiului pina la casa padurarului il facu cu autobuzul.
Dar mai erau inca 3 km de mers pe jos, printr-o padure, in panta, pina la domiciliul butoaielor.
Distractia abia incepea. Cu canistrele pline, 60 de litri de alcool, ca sa-l adape pe taticu', Gigel isi deforma si futu discurile de la zona lombara. Sper ca n-ati uitat ca era anshchilopat, si trebuia sa ascunda o caramida in chiloti, ca sa porneasca liftul cu el. Noapte, pentru ca se intuneca devreme, doar el, canistrele, zapada, si spaimele lui. Se mai oprea din 10 in 10 metri sa-si traga sufletul, dar frica ii dadea energie sa mearga inainte.
Privea, plin de ura, canistrele in care se ascundeau atitea si atitea viitoare scandaluri si batai. Facu drumul retur, urcat canistrele in cursa de autobuz, pina la gara, urcat comoara in tren, coborit din tren, urcat canistrele in tramvai, dupa care mers cu povara, din statia de tramvai pina acasa, inca 1 km.
In unghi de 90 de grade, suna la usa cu ultimele puteri. Mitilic deschise, cu sufletul la gura, si intreba: "Sint pline?"
"Da, taticule", raspunse Gigel, abia respirind ( da-l in ma-sa, sa respire prin piele, ca batracienii).
Ce fericire, ce lumina se zarea pe chipul lui Mitilic, la vederea bauturii! Pe dumnezeul lui il chema Bachus.
De cind ajungea la ora 16 de la servici, pina se culca seara, topea intre 6 si 8 litri de vin. Demonstratie de maiestrie, cu martori. Altii n-ar putea bea apa intr-o saptamina cit executa el intr-o seara. Un mizilic.
Dupa care incepeau spectacolele in familie, deh, suflet de artist.
In timp ce alti parinti cheltuiau si investeau in copiii lor inca din clasele 6-8, pentru ca odraslele lor sa invete in licee de elita (era epoca examenului de admitere la liceu), doamna Curatescu era preocupata de onoarea familiei, pescuindu-l pe Mitilic din crisme sau de la pizde. Fusese binecuvintata cu doi copii inteligenti, dar prea preocupata sa-si plinga de mila, considera ca e suficient sa-i hraneasca si sa-i spele.
Il intreba, din curiozitate, pe Gigel (cind era prin clasa a 7-a): "Ce ti-ar place sa te faci?"
Baietelul raspunse, plin de speranta: "Balerin".
Energeta fu mai shocata decit daca l-ar fi gasit pe Mitilic ingropat in pizda pina la git. Povesti patania rudelor, la fel de mediocre, si risera cu mare pofta. Ce nebun! Auzi la el, balerin.
Doamna Curatescu nu stia prea bine ce e ala balet, cit despre Mitilic, el facea doar balet cu sticlele prin casa.
Repeta figuri de balet prin boscheti, cind se intorcea de la bodega.
Visa bietul micut la zborul gratios pe scene, in aplauzele publicului. Sau ar fi dorit sa fie regizor de teatru, ori scriitor, ori profesor de romana; era topit dupa carti.
In timp ce altii aplicau : "Ai carte, ai parte", madam Curatescu aplica: "Meseria e bratara de aur".
Asa ca ii taie aripile si elanul baietelului. Dar ce, sculer-matriter, sau strungar, ori poate instalator, nu-i bun?
Si privea, dojenitor si plina de intelepciune, la vecina ei saraca si divortata cum croseta si impletea noptile, ca sa faca un ban pentru a-i plati meditatiile lu' fic-sa, sa ajunga doctoreasa. 2 ani a stat fata vecinei acasa pina sa intre la medicina, timp in care Rapanoasa (asa cum o alintau parintii lui Gigel) consuma cafeina, sa nu adoarma, pentru a putea impleti.Mainile-i tremurau atit de tare incit era nevoita sa bea o ceasca de cafea dintr-o oala, ca se varsa. Iar in timpul asta madam Curatescu ridea impreuna cu fic-sa de chilotii cenusii ai Rapanoasei.
Alt vecin de-al lor intretinea 4 copii-3 fete si un baiat (adorabili si extrem de bine educati), cu nevasta casnica. Omul facea sobe, muncea pe rupte. 3 ani l-a tinut acasa pe Claus, baiatul lui, sa reuseasca la Drept.
A crezut in el, a investit in el, iar azi baiatul lui este mare jurist, reprezentant al Romaniei la sediul UE.
Oameni modesti, fara posibilitati materiale, ce au dorit pentru copiii lor o viata mai buna, vazindu-si visele implinite prin odraslele lor.
Dar Mitilic ce-i spunea lu' Gigel? "La munca galigane, nu sa te tin cu pula in mina acasa! Ca eu la 14 ani eram la mina la Hunedoara, caram saci de carbune cu spatele."
Daca toata viata ta ai fost un ratat, sa fie si copilul tau la fel, sa continue traditia.
Asa ca sentinta fu pronuntata.
Cu cine semana totusi Gigel, el fiind atit de deosebit de restul clanului? Prin tot gunoiul asta uman se ratacise un om de o sensibilitate si bunatate fara limite. Era strabunicul lui, pe linie paterna, veteran de razboi, ce-si
pierduse un picior in acte de bravura. Doamne, cit l-a mai iubit Gigel pe strabunicul lui! Cum adora sa mearga cu el prin padure, unde urmarea fascinat mainile batrine cum ciopleau lemne in fluiere fermecate, revarsind triluri imbatatoare, de se sinucideau privighetorile de invidie!
Cum statea cu capul in bratele strabunicului, ascultind poezii de Eminescu, amintirile lui Creanga, si povestile de razboi traite! Ca Mitilic nu stia decit "Povestea sticlei".
Cum traia legenda lui Dragos si zimbrul, povestita la umbra celor doi stejari uriasi ce strajuiau casuta batrineasca, urmarit de maraitul perpetuu al catelei Molda!
Problemele de sanatate ale strabunicului fura mai puternice decit sufletul lui urias. Isi pierdu si celalalt picior, in urma unei complicatii, apoi vederea. Ramase doar bust, pe care Gigel il lua in brate si-l scotea afara, pe prispa casei. Batrinul muri, si odata cu el pieri si sufletul stranepotului, ramas sa fie educat cu ignoranta si bataie. Curios cum oamenii buni si iubiti mor repede!

VA URMA