Statuia

Autor: tashu

Primavara, anotimpul iubirii? Printre altele. E anotimpul cind ramin lefter. Anotimpul cind "fac shoping", draga. Ce, numa' diva madalina ghena, fosta iubita a lui marco borrriello, a lui leonardo di capra, a lui tom si gerry butler, si multi altii, sa sparga "fabuloasa" suma de 2500 euro, pe gentute si ciorapei de firma?
Baga-mi-as, mi-am zis in barba de la pula, hotarit s-o fac pe nababul. Doar pentru o zi, desigur.
Cu o mina tremurinda, am scos basca plina cu euro, de sub saltea, si m-am infipt in magazinul Truffaut. Nu e situat pe Dorobanti, calea aia de fitze. Dar nu ma incurc in detalii minore.
Eu am rugat-o de mai multe ori pe nevasta-mea, primavara, sa ma lege in lanturi, sa-mi ascunda banii si cardurile, pina trece primejdia. Dar Doamna sufletului meu e mai vicioasa ca mine. E suficient sa-i arat o petunie si are orgasm pina lesina.
Asa ca, am "arestat" citiva bulbi de dalii, si doi trandafiri. Dau sa plec, bucuros c-am scapat ieftin. Imi sar doua tite-n ochi. Tari ca piatra, dar nu iuti ca sageata. Inca nu e vremea sorcovelor.
Le iau in miini, pe tite, nu pe sorcove. Rotunde si tari. Stapina lor imi suride, dar nu pervers. E suris de vestala. Privirea imi aluneca in jos. Un picior razvratit iese nervos de sub faldurile rochiei. Oare are chiloti?
Cred ca nu e prea instarita, vad ca e si desculta. Ma gindesc sa sutesc niste pantofi cu toc de-ai nevestei, ca s-o incalt pe amarita. Drept recompensa (stiu, crezi ca ii cer o partida de rasturnica. Doar ca gaoaza damicelei e impenetrabila, plus ca dac-as incerca alte cai lactate, femela mea m-ar transforma in fetita, si nici macar aia cu chibrituri. In loc sa ma joc cu bilutele din izmene, m-as juca cu alea din nas- pfff, cita paranteze, ca scoabele lu' nevasta-ta) i-as cere coronita de lauri din mina ei stinga. Mereu am fost colectionar de diplome, medalii si coronite. Ce, numai mickey mouse poanta sa aiba?
Eu cer, ea suride in continuare. Laurii sint pentru invingatori. Oare sint si eu unul?
Imi spune ca vine la pachet, cununa, cu tot cu ea. Gagica se vinde. Intreb: "Cit"?
Mi-arata eticheta. Adica e noua, virgina. Da, si-a pus pret pe virginitate: 450 euro. Si mi se ofera pe viata mea si pe nemurirea ei. Ma scobesc in borseta. Gindesc meschin: "E scump". Dar crezi ca Pigmalion, indragostit de Galateea, si-ar minca dintre buci, ca s-o insufleteasca? A bocit o zi juma' la picioarele Afroditei, sa-i dea viata, sa aiba si el ce sa traga pe cosor, ca era satul sa se masturbeze cu dalta si ciocanul.

Scuzati fundalul, bine ca zeita e inconjurata de trandafiri care, in curind, vor inflori.

Ce-o fi o fi, chit ca voi minca patrunjel cu salata, vreo doua-trei saptamini. Scot banul si achit constiincios, ca un client la pestele de la casierie. Ma uit sa vad daca ma urmeaza. Se da sensibila, cica ea nu merge pe jos, s-o iau in brate. Ceea ce si. Sau incerc. Are peste o sutica de kile, desi nu e oana roman. Plus ca e teapana ca o pula de soldat in permisie. Nu incape in masina. Constata cei doi sclavi extenuati, ce au transportat-o.
Retur acasa, si revin cu camioneta. Asa merge. O instalez pe zeita in gradina. La distanta de sirena, ca stii cum e cu doua gagici impreuna. Intervine invidia.
O fac pe nashul, desi nu-s Al pacino, si-o botez Diana. Ma simt ca voievodul Dragos care, dupa ce s-a pishat in riul in care s-a innecat Molda, l-a botezat Moldova. Azi vad ca am legende in program, fara ca secretara sa ma avertizeze. Trebuie sa-i sparg o arcada, desi ea prefera uterul. Doamnelor, feministele mele dragi, am glumit, ma dau si eu rau. Doar stiti, ciinele care latra nu musca.
Revenim la zeita cu chip si suflet de piatra. Cum ma coiam printre flori, o vad pe femela mea, cu trusa de machiaj in mina, cum se apuca sa-i faca ochii albastri, cu marker-ul, la zeita. Aia protesteaza dar nu riposteaza. E frigida, pardon, rigida. In ultimul moment, o opresc pe nebuna. I-a facut doar un ochi.
Celalalt a scapat. De nervi, fut un pumn in capul unei omizi ce rontaia o frunza de trandafir. Apuca doar sa intrebe: "De ce?", dupa care o mierleste. Marker albastru, iti dai seama. Frec, precum o adolescenta prima ei pula, sa-i redau culoarea originala. Cu acetona, cu detergent, cu peria. Dupa juma' de ora, transpirat tot, am reusit.
La spovedanie, nevasta marturiseste ca voia s-o si rujeze. O intreb daca nu s-a gindit sa-i puna si un sutien, sa nu mai stea cu titele goale in gradina, ca raceste.
Si eu care mai sint numit si Petronius, arbitrul elegantei si bunului gust, Artistul. Mai lipseau piticii de ghips, inconjurind-o pe Alba ca Zapada, si puteam sa ma iau de mina cu bulibasele de la Huedin.
Imi intreb nevasta daca mai are si alte surprize pastrate. Daca da, sa mi le arate diseara, in pat.
Ochii ii stralucesc. Deja si-a pregatit rujul. Oare pentru buzele ei sau pentru prietenul meu cel mai bun?
Am si eu dilemele mele. Sper sa le supravietuiesc.