joi, 27 iunie 2013

Gibonul

Autor: tashu
Raspunde la numele de huidu. Dar nu e sigur daca mai stie cum il cheama dupa ce-a intrat cu bostanul intr-un brad, pe pirtia de schi. Ce nume predestinat pentru un caracter infect!
Citi idioti il pupa in cur, aparindu-l si spunind ca biata maimuta a fost ea insasi victima unei clipe de neatentie! Ca asta se poate intimpla oricui. Ba uite ca nu i se poate intimpla oricui. M-am saturat sa traiesc cu spaima in suflet, uitindu-ma la toti soferii din trafic si gindindu-ma ca va avea unul "o clipa de neatentie" (vorbeste cu amanta la telefon, are grija plozilor, atipeste pentru 3 secunde) si ma va face terci, pe mine sau oricare alt nefericit, distrugind vieti si destine. Vreau RESPONSABILIZAREA soferilor, teste medicale si psihologice adevarate si dure. Nu vreau viata mea sa depinda de niste boi ce invoca neatentia si hazardul. Vreau ca nevasta si copiii sa-mi ajunga intregi acasa, nu sa trebuiasca sa ma pregatesc pentru inmormintare.
Vreau sa rid alaturi de cei dragi, sa ne traim visele, asa mediocre cum sint. Vreau sa adorm contopit in fiecare seara cu femeia mea adorata. huidu-itule, si toti cei ca el, pot?
La ce-ar folosi sa putrezesti in puscarie? Asa, puterea exemplului. Ca sa existe un pret pentru asa o nenorocire. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Ei cu inmormintarile, pomelnicele si parastasurile, tu cu nuntile, aniversarile, excursiile, botezurile si circotelile tale.
Sa traiesti disperarea si agonia de a-ti aduna parintii sau nevasta si copiii, cu farasul, de pe sosea, din cauza unui idiot.
Ah, judecatoare putreda si voi, bieti imbecili ce-l compatimiti! Va vreau familiile in masini, pe autostrada, si sa intre un TIR in voi, apoi eu sa pling de mila soferului ghinionist. Cita ipocrizie si prostie!
Ce legi strimbe si interpretabile! Cum a stat el in coma si diavolul l-a readus la viata pentru a-l ajuta sa mierleasca trei nenorociti! Daca stiam ce va urma, faceam o "excursie" mica pina la Viena si te deconectam de la aparate, pentru a salva alte vieti.
Scuipati, vomati, urinati aici! Cei cutezatori si stricati la burta se pot cufuri pe el. E imun la orice.
Maimuta care hotaraste daca meriti sa traiesti sau nu
Nevasta lui Paunescu a mierlit si aia citiva beleregi neatenti. Tot cu ditamai tancul de jeep. Las' ca le-a dedicat Paunescu o poezie, ca s-o citeasca popa la inmormintarea victimelor. Asa de induiosator c-a plins chiar si groparul cel nemernic.
Are site, blog, unde, de durere, ride ca prostul de Oana Roman ca are o tona. Toate zdrentele astea gen Buruiana, raduleasca, popeasca, topeasca n-au omorit pe nimeni cu prostia lor. Tu, da.
Iertam, ca-i crestineste. Dar tu ai trait crestineste?
Iata ce-i in capul acestei maimute:
Dialog amical cu familiile victimelor: "Ce mai face ma-ta? A putrezit? Hai ca poate trag si eu o fuga la parastas, sa crap niste coliva, ca chiar mi-era pofta.
Lasa Gogule, nu mai plinge, ca e rusinica! Fetelor, dansati-i lui domnu', sa-l mai inveselim! Bebelusha Oana, molfai-o putin pe ruda asta indurerata! Grabeste-te, ca trebuie sa circotim iar!
Unde mi-s coarnele?
Unde mi-s ochelarii de intelectual, ca azi merg la tribunal, trebuie sa par indurerat, macinat de regrete.
Hai, ca pe urma am o nunta si-un botez. Asta dupa ce-am inceput cu trei inmormintari. Ah, cit a fost de deprimant! Cit tambalau au facut! Doar nimeni nu-i vesnic.
Vreau sa conduc iar. Doctorii au spus sa ma mai abtin un an, doi, pina mi se vindeca ranile sufletesti.
Ce boi, mai trebuia sa crap inca cinci fraieri si treceam in nivelul urmator, c-asa am vazut in jocul video "Carmageddon".
Oricum, bun gipan am avut. Ati vazut cum i-am facut muci? Ce, Loganul e masina? Cu el vrei sa mi te pui in cale? Eu, care m-a durut in pula de brazii aflati pe pirtia de schi?
Cum, sint insurat? Astia-s copiii mei? Rusinica! Eu credeam ca Buzuca zavoranu e sotia mea. Iar mama mi-e Oana Roman. De la ea am mostenit frumusetea si inteligenta asta.
Dementa, aroganta si trufie. Feriti-va de el, e iresponsabil. Justitia cea hida si oarba e mamica lui.
Stai ca vine judecatorul sa ma intrebe daca-s bine, si sa-si ceara scuze ca mi-a dat o luna de inchisoare, cu suspendare. Cica asa-s legile astea nemiloase si absurde. Mai mult n-a putut sa faca. A incercat sa-i scoata pe morti vinovati, si sa-i bage-n pirnaie, post mortem. Dar a facut panarama opinia publica. Imi dorea capul.
Cel al pulii, poate, ca asta de sus e prea valoros. Am placa de platina, iar in loc de creier am procesor pentium 7, dupa ce l-am pierdut pe-al meu pe pirtia de schi.
Unde-i Gainusha asta a mea sa ma mai imbarbateze putin?
Eu, care v-am veselit si am ris de voi toti, de cit sinteti de handicapati, uriti, grasi, slabi, batrini si bolnavi!
Vreau aplauze, papagalilor, sint "criminal" de haios. Acum intelegeti sensul expresiei "Ba, esti criminal, sa mor eu"?
Ca ouale s-au spart. Credeam ca-s Kinder si gasesc surprize in ei.
Tot incerc sa-mi exprim durerea pe blog, sa spun ca viata merge inainte, asa traumatizat cum sint. Ca a fost un accident. I se poate intimpla oricui sa vorbeasca cu copiii, intors catre ei, spre bancheta din spate. Vroiam sa vad la ce film se uita.
I se poate intimpla oricui sa mearga pe carosabil alunecos, sa aiba viteza de smecher si sa depaseasca pe linia continua. Doar deviza mea a fost "Depaseste-ti limitele", chiar si pe alea de viteza. Ca eu nu-s ca sclavii astia, sa merg in coloana.
Ti-ai pierdut sora? Iti iei o sora de credinta, de la o manastire. Ti-ai pierdut copilul? Faci altul, ca asta era cam obraznic si, oricum, era facut cu vecinul.
Ti-ai pierdut nevasta? Iti iei alta, mai tinara.
Ti-ai pierdut parintii? Nu erau cam batrini si bolnavi? Oricum mureau, de ce sa te mai chinui cu ei?
Au murit trei prosti, dar iata, traieste un descurcaret, pardon,destept.
Fetelor, bagati un dans si apoi trecem la top...top...top...rusiniiicaa!

miercuri, 12 iunie 2013

Farul

Autor: tashu
Pe numele ei adevarat, Yellow passion. Prima mea dalie gigantica. Fiecare floare are diametrul de peste 25 de centimetri. E o gagica inalta, aproape 2 metri. Lumineaza ca un far pe timpul noptii, nepoate; aproape ca e fosforescenta. Radiaza, totul in jurul ei straluceste, oricit ar fi vremea de englezeasca.
Frunzisul verde inchis contrasteaza halucinant cu bulgarii galbeni, incit ai impresia ca vezi zeci de sori stralucind in intuneric.
Iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie. Decembrie reuseste s-o ingenuncheze. 5 luni de soare.
Mi-e draga si ma lumineaza. Ii ofer suport solid, pentru greutatea ei. E oana roman cu petale, ma refer la gabarit.
5 luni de inflorire neintrerupta. Apetitul? La fel de mare ca al tau pentru pizda. Asa ca trebuie s-o satisfac. Pompez zilnic la ea, ca apucatul, apa. Iar saptaminal, ingrasamint. E XXL-ul gradinii. Deocamdata, ca din urma vine alt "monstru", Emory Paul, cu floarea de 30 de cm.
Paduchii vin s-o haleasca. Am luat insecticid cit sa omor si pelicozaurii din mezozoic (ce se stergeau la cur cu blana de mamuti, dupa ce mincau baobabi la micul dejun).
Auzi la ea, Yellow passion! Te stirneste, te incalzeste, te vrajeste. E mare, si te bucuri ca-i asa, spre deosebire de nevasta-ta care are o tona, desi nu ciuguleste plancton.
De asta dalia va ramine regina gradinii. Devii monarhist, desi tu esti limbist si pupincurist.
Anul acesta am comandat bulbi de dalii, peste 100 de varietati. Stiu, sint nebun; urmez tratament, dar tot ramin in urma lui. Muncesc, asa cum n-am facut-o de la primul urlet incoace. Genunchii pocnesc, spatele tot face trigonometrie cu mine, tinindu-ma in unghiuri de 90 de grade (bine ca nu Celsius), port negru sub unghii, ca subtiaza si-mi sta bine sa fiu sobru. Transpiratia-mi iriga pamintul, cu minerale. Destul imi pierd calciul cind o marchez pe femela mea adorata, nesatula de mine.
Udat, ingrasat, stropit cu insecticid, facut suporti...Doamne, nu mai pot; intru noaptea dupa ora 10, in casa.
El imi spune ca eu l-am rugat sa-mi dea tone de flori. Asta sa fie dulcele si istovitorul meu supliciu.
Aparatul foto clicaie si tacane ca vibratorul unei gagici, in actiune. Desi pozele si filmele mele cu flori nu vor deveni "virale", pe internet, asa cum sint toate banalitatile si idioteniile ce ti se baga pe gusa, zilnic.
Ce sansa mai are Yellow passion in fata unei poze postate de inna bashina, pe feismuc, unde ne arata ce superba e ea dimineata, nemachiata si nepishata, in care ne ureaza o zi buna, noua, dragilor ei prieteni si fani, ce stam cu sufletul la gura sa urmarim cind si cu ce se mai scarpina in cur?
As scrie mai des, dar copiii ma asteapta afara. Sint tata eroin, am peste 230: trandafiri, dalii, muscate, petunii. Si doua clematite. Ma tin destul de bine, daca ma privesti noaptea, pe intuneric, nici n-ai spune ca am 230 de copii, mai multi decit are un sef de trib african, cu 50 de neveste.
Ma gindesc sa iau anticonceptionale, ca sa ma limitez la ce am. Crezi c-ar ajuta?
Daca inainte credeam ca voi crapa ingropat in pizda, acum imi stiu sigur sfirsitul; o voi mierli la umbra unei dalii, in timp ce o ud.
Se poate mai frumos de atit? Tu ce parere ai
Asa cum te uiti in gura la al mic al tau, sa vezi daca i-a mai aparut un dinte, asa verific eu, zilnic, ce boboc (dar nu de ratza) s-a mai desfacut. Vorbesc cu florile, le alint, le povestesc de divortul lui elena udrea,de al sau cocos, ce mesaj a mai transmis andreea marinica, dragilor ei prieteni, ca andreea tonciu, desi e fata serioasa, nu vrea sa se marite. M-asculta, bucuroase sa-mi auda vocea. Nu le spun de pretul metrului cub de apa, sa nu le stric ziua. Da, florile mele ma iubesc atit de mult, incit imi presara drumul, cu petale.
La vie en rose... si galben, si mov, si grena, si portocaliu, si alb, si verde. Nu stiu sa le asortez, asa ca gradina asta zici ca-i pictura unui nebun, ce-a furat cariocile infirmierului.
Yellow passion ma trage de mina, totusi despre ea e vorba in articol. E vanitoasa precum mihaela tiganescu, sau iulia vintur, ce boleste dupa sandokan-ul ala indian, de aproape 50 de ani, frumos si negru precum curul de la ceaun.
Gata, iubitele lui tata, inchei si sosesc in mijlocul vostru! Ma simt ca-n filmul "Avatar", sint ca o autostrada; prin mine circula spiritele a milioane de flori, transformindu-ma in gradinarul vietii si frumusetii.
Albina pregatindu-se de micul dejun
Dragii nostri fani, sintem doua flori gemene, frumoase si geloase...pe noi insine. Asteptam "Like"-urile voastre. Specificam ca sintem nemachiate, fara riduri, cosuri, sau ciclu.
Iac-asa se scriu legendele cu petale.

Aici, in toata maretia si splendoarea ei. Yellow Passion, sora Soarelui.
Iar aici aveti link-ul cu filmuletul facut; nu stiu de ce nu am reusit sa incarc direct aici:
http://www.youtube.com/watch?v=oma3BTsUbfs

duminică, 26 mai 2013

Vitas-revelatia

Autor: tashu
O comoara descoperita recent. Asa arata un contratenor adevarat, nu ca cezarica floricica cel ouat, idolul poponarilor.
Vitas, miracolul rus, sau mintuirea ce vine de la Rasarit. Inca de la primele inflexiuni ale vocii, ingenunchezi si capitulezi. Si tu care-l divinizai pe Guta si salam...aveai chiar si icoane cu ei in baie, te ajutau cind te purificai anal.
Vitas cinta. Privighetorile se opresc intrigate. Cerceteaza copacii, dar nu, vocea vine de pe scena.
Vocea pe opt octave, grigore, realizezi? Are mai multe octave decit ai tu clase. Cauta puritatea adevarata doar in trilurile acestui zeu al muzicii. Sint entuziasmat? Putin spus. Sint de-a dreptul cazut in freza.
Vitas cinta. Si vindeca. Muzica lui e folosita in scop terapeutic in spitale.Nebunii isi revin din crize: "Gata, doctore, promit sa nu ma mai cred cel mai frumos barbat din galaxie si campion mondial la Eurovision, categoria cap de musca, cu voce de lacusta".
Toate marile scene ale lumii il vor. Din Canada pina-n Australia, din Japonia pina-n Brazilia, de la stinga la dreapta, invers, si-n sensul acelor de ceasornic, toata lumea e fermecata. E povestea pe note a perfectiunii.
Vitas cinta. E vocea pe care-ai lua-o prizoniera, sa fie doar a ta. Spectatorii vin cu sticlute de apa, pe care le aseaza linga scena, sa fie patrunse de aceasta voce divina, pentru a bea apoi apa tamaduitoare. E real ce scriu? Precum soacra-ta de care te impiedici prin casa. Si nu prea seamana a privighetoare, mai degraba muge ca o vaca gestanta, ce trebuie sa fete.
Vitas cinta. O voce asigurata pentru aproape trei milioane de euro. Daca tuseste, lumea tresare panicata.
De la sunete de fluier ce doineste cu jale, la tonuri de ciocirlie ce cinta impreuna cu Gheorghe Zamfir, de la registru de contratenor la cel de tenor ce ataca la baioneta partituri de opera, vocea asta e ca un imperiu: cucereste si acopera orice. Scria cineva care a fost la concertul lui Vitas la Bucuresti: Vedi Vitas e poi muori".

Daruieste muzicii ceea ce altii ii iau: gratia si frumusetea. Ai ascultat "ADAGIO", compus de Albinoni?
Daca nu, poti sa te sinucizi linistit, ai trait degeaba. L-am ascultat in stridenta lui Celine Dion (o voce mult prea tipatoare, vocalize a la maimuta urlatoare), in interpretarea Larei Fabian, si alte jde mii de versiuni. Totul e gunoi. Te stergi intre buci si tragi apa. Vitas rescrie istoria muzicii. In sfirsit Albinoni se poate odihni linistit. "Adagio" a incaput pe o voce buna. La inceput ai impresia ca asculti un cvartet vocal. Dar nu, e Vitas ce cinta de parca ar fi un grup vocal. SUBLIM? DESAVIRSIT, si exprim doar o parte din epilepsia spirituala ce te cuprinde ascultind asa ceva. E prea mult, nu poti indura atita frumusete si tristete. Iti stergi lacrimile si mucii, cu dosul miinii, apoi asculti iar, ca esti masochist.
Ce frumos scria un admirator: "Dupa ce ascult Adagio, sint gata sa crap si sa merg in Paradis".

Vitas cinta. De obicei in limba rusa. O credeam o limba cumplita. Cintata de Vitas, devine melodioasa. Desi inteleg doar cinci cuvinte, savurez fiecare si-laba (asta pentru cititorii masturbatori).
Dar poate cinta in romana, italiana, franceza, engleza, mandarina moderna si portocala veche.
Asculta-l si priveste-l in "Lucia de Lammermoor", cum cinta acompaniat de doua violoniste (ah, cum ti-ai freca arcusul de coardele lor vocale, asta dupa ce l-ai dat cu saciz, sa alunece mai usor).

Daca Rusia isi punea mintea cu mascaricii de la Eurovision, si participa cu melodia asta, interpretata de Vitas, cistiga fara drept de apel, iar cezarica cel ouat isi taia venele in direct, pe scena.
Vitas cinta. O dedicatie; doar cu Fiva, Favafiva, lalai la...cuvintele nu-si mai au rostul. Stau si ele ascultind.
Demonstreaza ca muzica nu are nevoie de ambalaj, nu trebuie imbracata in versuri. Ce poate fi mai senzual decit o muzica nuda?

Credeai ca vocea e totul? Priveste-l cu atentie! Asa arata un inger. Nu cu obrajori bucalati, parca umflati cu pompa de la bicicleta. Nu cu minute durdulii, de baietel american. Nu cu aripioare de libelula, lipite cu super glue. De o frumusete nepaminteana, fara sa fie efeminat. Trasaturi ce exprima armonie si frumusete interioara.
Ce ochi, ce buze, mai ca-mi vine sa-l sarut pe gura, desi nu dau trei lei pe poponari. E pidosnic? Din fericire nu. Mi-a zis ca-i insurat (cu o femeie) si are o fetita adorabila.
Ce frunte inalta, ca a lui Eminescu! Ce finete si noblete! Cum sa nu-l iubesti?
Vitas cinta. Expresiv. Cind disperat, cind trist, cind fericit, totul la marea arta. Acum intelegi scoala rusa da muzica si balet. Intelegi de ce nu vor fi egalati vreodata.
Si ce zimbet, ce suris are! Irezistibil, te cucereste iremediabil si irevocabil. Zimbetul lui incalzeste, inmoaie si topeste. Asculta-l cum cinta in limba romana "Lie, ciocirlie"!
Pe scena e incarnarea Domnului, ce vrea sa ne desfete si imbete simturile. Ce joc al privirilor, ce suris, de ar face-o pe Gioconda sa para o centurista, ce mimica! Ce Artist!
Mi-am bagat capul sub jetul de apa rece. Gata, mi-am mai revenit. Vitas, cum il faci tu pe cezar cel ouat sa para o basina anemica, de cur constipat ce are iluzia ca e gaura Universului!
Sinteti multi cititori ce va faceti veacul in maica Rusie. Rogu-va, aveti bunavointa sa traduceti versurile cintecelor din clipurile atasate, sa ne putem bucura de ele!


marți, 21 mai 2013

Despre vicii

Autor: tashu
Suma viciilor este constanta. Ascultat de manele, uitat la tembelizor, halitul mult si prost, chileala pina esti imbibat precum un tampon folosit (ce scirbos sint!), fumatul si drogurile, jocurile pe calculator, retelele de socializare, futaiurile cu parteneri diferiti. La fel, daca te futi in cur, ca barbat, esti vicios Ba nu, esti doar diferit.Deci, gagiilor, ranga sus si sugeti-o intre voi, ca e normal. Traiasca Sodoma si Gomora!
Liderii pulitici dau dezlegare la casatorii intre handralai, la mariaje intre gagici. Avem binecuvintarea prea sfintei biserici. Sa ne-o sugem intru Domnul cu coarne, in noaptea nuntii, dupa ce ne imbracam in rochii de mireasa. Sa ne transformam curul, in uter, ca sa fim originali. Viitorul e luminos. In curind, cele mai bune gagici vor fi barbatii. Te-ai gindit vreodata, grigore, ca vei avea erectii de piatra uitindu-te la craci de bulangiu  cu suflet de femeie? O lume nebuna, in care te vei uita in jurul tau, nestiind daca albul a fost negru, romanul a fost tigan, popa a fost rocker satanist, tata a fost mama, mama a fost eprubeta, iar tu ai copilarit intr-o banca de sperma, fara sa cunosti bucuria de a tisni impreuna cu miliardele de fratiori in pizda ma-ti. Am pus cratima? Bine, sa continuam. Ne asteapta certificatele de nastere in care nu vor mai exista "mama" si "tata", ci parinti. Vin vremuri grele, Coaie, cind te vei intreba ce-s alea? Asa cum pe ala il cheama Ouatu, asa pe tine sa te cheme Coaie. Sa fii domnul Coi. Cu stima, doamna Pizda si domnul Coi. Dar vorbim de vremuri apuse.
SF-ul si absurdul au devenit realitate. Cine-s parintii tai? Costel si Gigel.  Dar ai tai? Marcica si Lenuta.
Vei visa, nebunaticule, sa fii crescut de doua mame. Sa fii mic, dar cu cucul mare, si sa stai sa dormi noaptea intre ele, ca ti-e frica de intuneric. Sa simti doua tite lipite pe gheb si alte doua pe pieptu-ti inocent.
Iar dimineata, dupa ce te imbaiaza, sa faca "burrr","burrrr" cu buzele pe cuculetul tau erect, pin-o blagoslovesti intre ochi, in numele tatalui necunoscut, desigur. Recunoaste, nebunule, doua mame bune de pula. Pacatoase vremuri am prins. Nu putea si mama sa-si gaseasca o pizda pereche?
Dar tu, zgubilitico, iti imaginezi sa fii crescuta de doi tati? Sa dormi intre doua pule parintesti, iubitoare. Una pe care sa stai cu bucile, sa te dai hutza, iar alta care sa-ti tina loc de biberon cu lapte. Sa te arunce ca pe-o minge, de la unul la altul, iar tu sa nimeresti in baghetele lor magice, care-ti transforma putza-n stelute.
Ce spui, ca-s vicios si bolnav? Eu, nepoate? Dar deja traim asta, e parte din normalitate.
Ai apucat deja sa faci laba de 5 ori? Opreste-te, bunaciunea asta a fost barbat.  Am irosit si eu o erectie, vazind ce solduri, ce par, ce ochi, ce buze, ce brate de Venus are pulica asta. De asta spun: cele mai frumoase femei sint barbatii.
Vei veni intr-o zi acasa si vei constata ca te asteapta nevasta-ta, nu cu facaletul, asa cum era de obicei, cind veneai muci de la curve. Ci cu ditamai stanga de pula sculata. Pentru ce credeai c-ai facut ultimul imprumut la banca? Schimbare de sex. Iar daca are si gabaritul mai mare ca al tau, vei cunoaste sensul expresiei "batut si futut". De cind scriu articolul, incep sa fiu derutata? Am scris "derutata"? Ma uit repede in izmene. Ufff, inca-mi mai puteti spune "Coaie". Dar viitorul e incert. Poate ma voi trezi intr-o buna (sau rea) zi, voi simti nevoia sa fiu gingas, sensibil, delicat. Sa mi se spuna "Fa", si sa fiu ciupit de buci, pe strada. Atunci te voi cauta, grigore, sa ma completez cu badaranul, taranul, prostanul si nespalatul de tine. Sa ma stringi la pieptu-ti transpirat si paros, dupa ce mi-ai dat muie si m-ai futut in cur, in speranta ca-mi vei recita si o poezie, nu numai versurile de la ultima manea ascultata in seara noastra romantica. Si in fiecare duminica sa mergem la biserica, sa ne jucam in altar cu prea fericitii, prea inaltii si prea luminatii nostri parinti, dupa ce ma spovedesc cu capul sub patrafirul sfint.
Nu mai exista vicii. Vecina are un catelus doberman cu care se imperecheaza in fiecare seara, o serveste numai pe la spate, evident. Vecinul ciocaneste o fetita de 10 ani, cu acordul parintilor, dupa ce le-a spus codul PIN de la card si a umflat fetita, cu bomboane.
Nu mai exista diluant, flori de mac si hortensii. Fumam si tragem pe nas tot ce prindem, inclusiv fum de ardei iute, pentru sezatii tari. Avem sufletul atit de impietrit incit cele mai rafinate torturi ale Inchizitiei spaniole abia ne-ar excita. Ce dezolare, micuta mea cititoare! La ultima posta cu 3 maciuci, ai adormit, asa cum patea batrinul meu cind se uita la "Telejurnal".Vom merge la reuniunile drogatilor si vom spune:
"Buna, sint Ghita, si sint dependent"
Iar ceilalti vor raspunde in cor: "Buna, Ghita! Bun venit in club. Da vena incoa', ca avem un ac pentru elefanti sa-ti bagam o doza babana".
Pentru variatie, putem incerca la clubul alcoolicilor, atunci cind ni-e sete: "Buna, sint Costel, si n-am mai fost treaz de la 5 ani".
"Buna, Costel, pentru membri noi avem doar mitilic si spirt."
Am facut portretul societatii. Asteptati autoportretul, va simt si va spun: "Buna, sint tashu si sint dependent de flori si de pizda nevestei. Nevasta mea, desigur. Raspunsul vostru este: "Buna, tashu..."; completarea va apartine.

marți, 14 mai 2013

Eurovision 2013

Autor: tashu
Soseste in seara asta. Am ascultat toate melodiile participante. Favorite? Cintece care sa placa si sa transmita emotii? Desigur, Cezarica ala Ouat, cu "Vai de viata lui". Glumesc, desigur, spun asta cu lacrimi in ochi. Un englez ne intreba daca Romania vrea sa se sinucida, cu cacatul asta de melodie.
Mai simpatic si talentos era tuciuriul ala care voia sa semneze un refren pe buza de sus a doamnelor.
Culegem toti pacalicii si ciudatii cu voci nefiresc de subtiri si bashite, uitind ca e concurs de muzica, nu de circ. Narcis iustin Nanau, Ouatu, si alti scopiti, care fac vocalize cu ouale strinse in menghina, provoaca uimire, curiozitate. Un pusti ma intreba despre Cezarica, Ou de Strut: "Tanti asta e soprana la opera?"
Raspund: "Nu, puiule. Ea e nenea, si e contratenor". El insista: "Adica e impotriva tenorului?"
Ma gindesc:" Hmm, chiar, a avut ceva contra tenorului? I-a dat ala cu virful de la pantof in coite, si l-a facut soprana pe Cezarica, sa poata cinta in duet?
Bucuria mea e imensa, cind constat ca sint inca vreo doua-trei melodii mai bashite decit a noastra. Deci nu sintem chiar ultimii papagali cu pretentii de privighetori. Graiesc profetic: din 39 de melodii, daca Ousorul nostru moale prinde locul 25 e minune ingaduita de moastele sfintului Mozart.
Ca tacimul sa fie complet, la vocea aia de gagica ingrozita ce a vazul lupul in curu' gol, intr-un film de groaza, i-au mai tras si o rochie neagra, cu paiete, cristale swarovski. Cu decolteu, bineinteles, sa i se vada titele de atlet ratat. Wai, mor de rusine. Astia-s infiniti in ridicol, iar Ouatul asta zgirie retina si timpanul.
Dar ce te faci cu opiniile fanilor, vedetelor si specialistilor? Nadia Comaneci il recomanda, are incredere in Cezarica. Nadia, atentie, nu e vorba de gimnastica! Ouatu nu participa la inele sau cal cu minere.
Coafeza Macarena e impresionata de vocea lui cezarica. Tzatzico, nu vrei matale sa te ocupi de bigudiuri?
Vezi c-ai uitat clienta sub uscator si i s-a copt bostanul. Toate tutele si afonele emit pareri.
Dar sa-l lasam pe dracula nostru, in rochie de mort, cu decolteu, lasere si focuri de artificii.
Si sa aruncam o privire la ceilalti canTiTati. Sint chiar asa circotas? Totul imi pute? Cineva ma intreba ironic, desigur, daca nu participa si Vangelis la Eurovision, ca sa-l votez. N-a apucat sa afle raspunsul. L-am ingropat in gradina, la radacinile lui Michka, ca ingrasamint.
Iata si raspunsul: exista melodii frumoase. Atit de placute incit le am in playlist-ul din calculator si masina.
Favoritele mele: gagicile din Danemarca, Ucraina, Norvegia si Belarus. In rest, labareala de umplutura. Ori ciudatenii, precum ousorul nostru, ori muzica trista, duioasa, buna de emotionat pensionare.
Ascult-o pe daneza, tata! Ce prezenta placuta, ce voce calda si puternica! Ce armonie intre solista si orchestra! Ce viata si frumusete emana gagica asta de nici 20 de ani! O prospatura si o bunaciune de voce.
Nume: Emmelie De Forest, cu melodia: Only Teardrops
Marea favorita la premiu.

A doua surpriza placuta, concurenta din Norvegia: desi plinuta ca o foca in calduri, are trasaturi frumoase si atrage, impreuna cu o voce de cristal de sevres. Orchestratie perfecta, si acum imi danseaza scaunul sub buci. Pitica, dolofana, da' sexoasa, plina de viata si cu o voce beton. Blonda veritabila scandinava, o recunosti dupa parul de la cur, daca e galben, e originala.
Este Margaret Berger, cu melodia "I Feed You My Love". Vrea sa ma hraneasca. Si eu as face-o, dar in gurita, daca se poate.

Trecem la urmatoarea favorita, special lasata la urma. Dar cei din urma vor fi cei dintai. Ucrainianca Zlata Ognevich. Nu puteau alege ceva mai bun de atit. Ce combinatie, Grigore! Faci laba uitindu-te la videoclip, in timp de vocea ei iti masturbeaza urechile-ti jegoase, imaginindu-ti ca esti Fut-Frumos, alergind dupa elfitze. Poveste cu fluturasi si inorogi. Ce priviri sculatoare de carici iti arunca, in timp ce te desfata cu triluri de privighetori. Ferice de cel ce-i da in pizda, cred c-o pune sa-i cinte, in timp ce-i interpreteaza, pe la spate, aria soldatului ranit. Dati-mi voie, votez cu miinile, picioarele si cu cucul sculat. Toata admiratia.
De neuitat: Zlata Ognevich, cu a sa melodie "Gravity"

In incheiere, concurenta din Belarus ( o alta creatura reusita si talentata), Alyona Lanskaya, cu melodia "Solayoh". Dinamica, dansanta, originala. Suna bine, dom'le. Nu are vocea subtire a lui ouatu' nostru, dar merge.

Asadar, la sectiunea "Nu cintati ca ei", a cistigat detasat cezarica, gagicul sopran imbracat in rochita cu decolteu si cu pect de atlet.
Nu uita, pe 14, 16, 18 aprilie, urmareste Eurovision 2013. Astazi, la ora 22, ora Romaniei.

luni, 13 mai 2013

Dahlia Gallery Art Nouveau

Autor: tashu
Evolueaza la sol (cu ingrasamint organic) o favorita a mea, din seria Gallery (ce se remarca printr-o abundenta florala iesita din comun), Art Nouveau. Ce desfatare! Stai hopa, nepoate, sa facem o baie de culoare pentru ochii tai, obisnuiti cu mult gri. Asa cum am mai spus, detest la modul absolut culoarea asta si toate nuantele ei. Ce oribil sa porti haine gri, ca sa fii discret, sa treci neobservat! De fapt e ca sa fii sters, neinsemnat. Nelipsitele costume gri (cu camasile albe de rigoare) pentru tugulanii care merg la nunti. Ca la inmormintari circula cu alea negre, sa mai dea o pata de culoare. Ah, ce-i invidiez pe boritii astia de garoi, care se imbraca in culorile curcubeului! Se scurge viata din tine, imbracat in gri sau negru, galbejit si suferind, umil , ranchiunos, puchinos, bashinos, sulfuros si hidos, in timp ce lasi o pata maro pe noua ta mocheta gri.
Iar la mina-ti costeliva porti o bratara subtire din piele de bou, la care ai atasata initiala numelui tau, din lemn de brad vopsit in negru. La gitu-ti delicat ai un lantic de inox (sau argint, in cazul in care esti nabab), cu o cruciulita neagra, de lemn, la care te inchini ca apucatul, sa nu iei sifilis de la ultima panarama pe care ai babardit-o la club.
In timpul asta, baragladinele tuciurii poarta haine in culori vii, calde. Ah, cum le flutura fustele alea puturoase, in toate culorile curcubeului! Ce jocuri de ape roz, alb, galben, rosu, ce te reanimeaza si inveselesc!
Cum isi clatina capurile alea slinoase ca sa auzi clinchetul vesel al salbelor din aur! Cum te uiti cu invidie, napastuitule, la lanturile de un kil bucata, ce atirna pe burdihanurile umplute cu rahat, ale garoilor cu ceafa lata! Ne-au confiscat vitalitatea si placerea de a fi vii! Vreau sa port haine vii, in culori puternice! Vreau sa port aur fara sa fiu asimilat imputitilor cu ochi tulburi si galbeni! Sa port un costum rosu, ori grena, fara sa ma duca lumea la circ sau la spitalul de dilii. Ma pish din picioare, cu bolta, pe cacaturile din piele, plastic, sticla, inox, lemn, pe care le purtati, fie din saracie, fie ca asa va dicteaza moda pulii, fie ca sa fiti discreti si sa nu va pierdeti locul in turma si in autobuz. Vreau sa port aur. Asta e simbolul soarelui, e viata. Mi-aduce aminte de incasi, de fabulosul Atahualpa, care i-a oferit lui Francisco Pizzaro o uriasa cantitate de aur pentru a-si rascumpara libertatea (bulangiul de spaniol a ciugulit aurul, apoi l-a scurtat de cap pe Atahualpa).
Pe garoi i-as obliga sa poarte lanturi de 20 de kile din fier ruginit (al' furat din vagoane, ori din fabricile decedate), iar la git le-as atirna medalioane de 30 de kile, tot din fier, sa-si rupa gitul si coloana in 3 locuri, ca sa ramina paralizati.
Ia da-ti budigaii jos, pulifriciule! Sa vada si cititoarele! Eram sigur, ai chiloti negri, sa nu se vada dunga de la cacatura si galbenul de la pishatul care ti se scurge dupa ce iesi de la buda. Dar daca eu as purta chiloti rosii, m-ai face poponar, asa-i?
Vizitez tot felul de imbecili, care-mi arata mindri, casele lor de rahat, moderniste, amenajate in negru si nuante de gri. Dormitoare ce arata ca niste cavouri asteptindu-si stapinii sa-i odihneasca, dormitoare in care nu te-ai fute nici daca ti s-ar aplica socuri de mii de volti pe capul pulii. Camere numai bune sa-ti faci testamentul si sa  te sinucizi. Iata mai jos un exemplu de "camin" cald si viu, unde te umpli de optimism:
Pina si un bordei de garoi e mai plin de culoare si speranta.
Din pacate, tot mai multi isi tirasc zilele in astfel de morminte sinistre, si chiar se fut pe canapele negre cu cersafuri gri. Iar dimineata se tirasc pina la masina lor gri, evident, ducindu-se sa zaca 8 ore intr-un birou negru sau gri, consumindu-si existenta lor cenusie, ca sa se asorteze. Daca ar putea, unii imbecili si-ar decora casa cu flori de plastic, gri, sa nu se observe praful.
Revenind la tine, micuta mea cititoare, daca te imbraci in rosu, ai parte de corul fluieracilor, in si belim, bemol, pardon. Si din "Curva" nu mai esti scoasa. Asa ca te multumesti sa porti, ocazional, ata rosie intre buci, cind faci rost de un nou Tarzan cu bascheti, blugi si sacou, categoria de cretin in care se incadreaza oligofrenul de ma-maruta.
Acum intelegi de ce ador culorile? Intelegi de ce am o slabiciune pentru aur. Priveste iar poza de mai sus. Ma crezi ca mai frumos si plin de viata imi pare un palat de bulibasa, cu turnulete zincate, statuete de ghips si carpete cu rapirea din serai?
Revenind la culori, iata regalul de roz, imbracat intr-o forma stelara! Iata dalia care ma "optimismeaza", floarea ce-mi desfata privirea  sase luni pe an. Permanent. Fara mofturi, doar cu apa si ingrasamint, saptaminal. Ce nume predestinat! O adevarata arta florala. Mi-e draga, nenicule, si-mi face viata frumoasa de nu se poate, chiar daca-mi cinta greierii in crapaturile de la calciie si am smirghel pe post de palme. Dar numai asa poti avea flori catifelate:
Dahlia Gallery Art Nouveau
O desfatare pentru ochi
E frumoasa si e numai a mea
Prim plan cu donsoara, nemachiata, naturala 100%
Gata, spectacolul s-a terminat, fata trece inapoi in gradina.